Discuție:Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani
Adăugare subiectUltimul comentariu: acum 13 ani de Mihai Andrei în subiectul "Repatriații"
 | Articolul Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani este un subiect de care se ocupă Proiectul România, o inițiativă de a îmbunătăți calitatea și acoperirea articolelor Wikipedia legate de România Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici. |
| Neclasificat | Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de calitate. |
| Neclasificat | Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de importanță. |
"Repatriații"[modificare sursă]
Termenul de "repatriați" legat de etnicii germani care s-au mutat în Germania după 1918, respectiv în 1940, este cel puțin nepotrivit, dacă nu chiar tendențios. Personal îmi amintește de "revenirea" greco-catolicilor la BOR în 1948. Toată problema este că imigranții germani din secolul al XVIII-lea, la fel ca și ortodocșii care au îmbrățișat catolicismul în același secol, erau de mult trecuți la cele veșnice după 1918, așa încât nu se mai puteau nici "repatria", nici "reveni". Urmașii lor au putut doar emigra în altă țară, respectiv trece la un alt cult (decât cele în care s-au născut). "Repatrierea" este o formulă eufemistică pentru a ascunde realitatea mutării unor populații cu forța - de exemplu Turcia interbelică a "repatriat" câteva milioane de greci, cu toate că respectivele comunități grecești erau acolo de dinaintea venirii turcilor. Iar armenii, în privința cărora nu exista perspectiva "revenirii" la islam, au fost repatriați direct în lumea cealaltă. --Mihai Andrei (discuție) 22 august 2010 22:50 (EEST)
- Îmi cer scuze pentru neînțelegere, dar am citat dintr-un articol scris în colaborare cu un reprezentant al Forumului German și acolo este folosit termenul de repatriere, termen folosit parcă și de statul român în acele vremuri. Parcă se mai spunea ceva odată și de repatrierea românilor din Cadrilater. Mutarea germanilor în Germania nu a fost o mutare forțată, în sensul de expulzare, ci de o emigrare voluntară. Să nu se înțeleagă că nemții au fost fugăriți din România.
- Statul român a cumpărat bunurile germanilor emigrați și nu le-a luat cu forța. Nici bisericile germanilor nu au fost confiscate, ci au fost cedate de comunitățile emigrate. Bunicul meau îmi povestea că cine se declara german prin acei ani (indiferent ce nație era) putea emigra în Germania fără probleme, iar germanii erau chiar bucuroși să te primească și apoi să te trimită pe front ca soldat (pe bărbați. De altfel, o mătușă de-a mea s-a căsătorit cu un ucrainean, acesta a emigrat în Germania cu soția sa și a fost luat imediat pe front.) Pe atunci, era mare frica că rușii vor intra în România, așa că s-au dat nemți și etnici români. --Cezarika1 23 august 2010 13:58 (EEST)
- Dragă Cezar, ai cu siguranță dreptate: observația mea nu este îndreptată împotriva autorităților române în special și nici împotriva nimănui în general. Doar exprimarea este deficitară. Cel mai bun exemplu este dat de pastorul acela originar din Dumitrița (Transilvania), care ar fi fost "repatriat" în Germania. Or Transilvania nu a făcut parte niciodată din Germania. Autoritățile naziste au instrumentalizat apartenența etnică germană, folosindu-i pe germanii din afara Reich-ului drept masă de manevră și rezervor de colonizare a teritoriilor ocupate de la alte țări. Pe wikipedia germană este un articol interesant chiar pe marginea parolei de:Heim ins Reich. De exemplu părinții fostului președinte Horst Köhler, germani basarabeni, nu au fost nicidecum mutați (sau "repatriați") în Germania, ci în teritoriile ocupate de Germania Nazistă de la Polonia, astfel încât locul de naștere al lui Horst Köhler este undeva în Polonia (germanii basarabeni ajunseseră acolo tot sub masca "repatrierii"). Doar asupra acestei farse am dorit să atrag atenția. În privința germanilor bucovineni nu cunosc prea multe amănunte, dar cu privire la șvabii bănățeni pot să spun cu certitudine că cei care s-au opus încorporării lor în Waffen-SS au fost lichidați. Țăranii germani bucovineni nu vor fi fost nici ei tocmai fericiți să-și abandoneze gospodăriile și să se mute în necunoscut, cu lozinca "Heim ins Reich" cu tot. --Mihai Andrei (discuție) 23 august 2010 14:11 (EEST)
- Tratamentul față de minorități nu era unul dintre cele mai bune în România interbelică, deși germanii au avut un statut privilegiat între minorități. Propaganda germană care le promitea case (probabil cele confiscate de la evrei), pământ și locuri de muncă i-a convins pe mulți, iar germanii din Bucovina de Nord (rudele mele erau din Cernăuți) nu prea au avut de ales când a sosit 28 iunie 1940. Între ruși și germani, au preferat germanii. Era o comisie mixtă germano-sovietică "de repatriere a germanilor" și se dădeau mulți bani șpagă pentru a putea emigra în Germania, Austria sau într-un alt teritoriu stăpânit de germani. Contra bani, și nemții din comisie deveneau mai flexibili. Era un banc despre un rus Ivan Ivanovici Ivanov care a reușit să emigreze în Germania, pentru că era înalt și solid, iar nemții din comisie l-au considerat numai bun pentru Wehrmacht. Referitor la termen, am impresia (nu sunt sigur) că Germania Nazistă folosea termenul de "repatriere". Poți să-mi confirmi dacă este așa? --Cezarika1 23 august 2010 14:25 (EEST)
- Termenul oficial a fost acela de "Umsiedlung" (literal "răsmutare", în sensul de strămutare). El a privit grupuri de germani din: Tirolul de Sud (Hitler avea o admirație față de Mussolini, de aceea nu a ridicat pretenții teritoriale față de Italia, deși nu ar fi fost decât consecvent dacă ar fi făcut-o), Țările Baltice (pactul Molotov-Ribbentrop), Basarabia, Dobrogea, Bucovina, Bulgaria, Galiția, Ungaria, Stiria Inferioară (alianța cu Croația), Bosnia (idem), Slovenia (ocupată de Italia). Cu eufemismele naziste trebuie să fim atenți, deoarece aceeași noțiune ("Umsiedlung" - strămutare) a fost folosită și pentru a desemna transporturile de evrei în lagărele de concentrare. Se prea poate ca interlocutorul tău să fi folosit termenul de "repatriere" ca o recurență a limbajului etnic colectivist (național-socialist), căruia nu-i este nimic mai străin decât individiualismul (doar astfel un sas născut în Transilvania putea fi "repatriat" în Germania). Argumentând plural, rasial, este foarte ușor să construiești vini colective și apoi să procedezi în consecință. Vorbind la plural (ex. "ați venit din Asia", "din Balcani", "din Renania" etc.) poți foarte ușor să ignori inidvidualitatea și valoarea personală, lăsându-te orbit de un construct (valoarea sau vina colectivă). Consider că după catastrofele secolului al XX-lea se impune să abandonăm identificările plurale în istoriografie ("voi" versus "noi"). În acest context cred că trebuie văzut cât de fals și de artificial este termenul de "repatriere", ca escamotare a unor deportări respectiv colonizări dirijate de stat, din motive politico-ideologice. --Mihai Andrei (discuție) 23 august 2010 15:59 (EEST)
- Tratamentul față de minorități nu era unul dintre cele mai bune în România interbelică, deși germanii au avut un statut privilegiat între minorități. Propaganda germană care le promitea case (probabil cele confiscate de la evrei), pământ și locuri de muncă i-a convins pe mulți, iar germanii din Bucovina de Nord (rudele mele erau din Cernăuți) nu prea au avut de ales când a sosit 28 iunie 1940. Între ruși și germani, au preferat germanii. Era o comisie mixtă germano-sovietică "de repatriere a germanilor" și se dădeau mulți bani șpagă pentru a putea emigra în Germania, Austria sau într-un alt teritoriu stăpânit de germani. Contra bani, și nemții din comisie deveneau mai flexibili. Era un banc despre un rus Ivan Ivanovici Ivanov care a reușit să emigreze în Germania, pentru că era înalt și solid, iar nemții din comisie l-au considerat numai bun pentru Wehrmacht. Referitor la termen, am impresia (nu sunt sigur) că Germania Nazistă folosea termenul de "repatriere". Poți să-mi confirmi dacă este așa? --Cezarika1 23 august 2010 14:25 (EEST)
- Dragă Cezar, ai cu siguranță dreptate: observația mea nu este îndreptată împotriva autorităților române în special și nici împotriva nimănui în general. Doar exprimarea este deficitară. Cel mai bun exemplu este dat de pastorul acela originar din Dumitrița (Transilvania), care ar fi fost "repatriat" în Germania. Or Transilvania nu a făcut parte niciodată din Germania. Autoritățile naziste au instrumentalizat apartenența etnică germană, folosindu-i pe germanii din afara Reich-ului drept masă de manevră și rezervor de colonizare a teritoriilor ocupate de la alte țări. Pe wikipedia germană este un articol interesant chiar pe marginea parolei de:Heim ins Reich. De exemplu părinții fostului președinte Horst Köhler, germani basarabeni, nu au fost nicidecum mutați (sau "repatriați") în Germania, ci în teritoriile ocupate de Germania Nazistă de la Polonia, astfel încât locul de naștere al lui Horst Köhler este undeva în Polonia (germanii basarabeni ajunseseră acolo tot sub masca "repatrierii"). Doar asupra acestei farse am dorit să atrag atenția. În privința germanilor bucovineni nu cunosc prea multe amănunte, dar cu privire la șvabii bănățeni pot să spun cu certitudine că cei care s-au opus încorporării lor în Waffen-SS au fost lichidați. Țăranii germani bucovineni nu vor fi fost nici ei tocmai fericiți să-și abandoneze gospodăriile și să se mute în necunoscut, cu lozinca "Heim ins Reich" cu tot. --Mihai Andrei (discuție) 23 august 2010 14:11 (EEST)