Discuție:Baladă

Conținutul paginii nu este suportat în alte limbi.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mihai Eminescu este poetul national al României, ce a fost o personalitate coplesitoare. Ca poet, s-a remarcat prin forta de sinteză a izvoarelor autohtone si universale, prin imaginatie bogată si fantezie creatoare, prin înăltarea filosofică si printr-o viziune cosmică si mitologică asupra omului. Pe lângă poezie, Eminescu a mai experimentat si în dramă, dar toate piesele sale de teatru sunt doar proiecte. De asemenea, el a scris si proză, in special fantastică, dar acestea au stat mult timp în umbra poeziilor sale, doar în ultima vreme recâstigându-si adevărata lor recunoastere.

"Numai poetul

Ca păsări ce zboară

Deasupra valurilor

Trece peste nemărginirea timpului."


Mihai Eminescu - Numai poetul...

"Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea că dacă mai trăia, sănătos, încă douăzeci de ani, el ar fi fost considerat, fără putintă de contestare, ca unul din cei mai mari creatori de poezie din întreaga literatură a lumii. [...] Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc si cel dintâi român în care s-a făcut fuziunea cea mai serioasă a sufletului daco-roman cu cultura occidentală"

Garabet Ibrăileanu, Prefata la Mihai Eminescu - Poezii. S. Ciornei, Bucuresti, 1971

"Mintea lui Eminescu lucrează cu ideea originilor lumii, a infinitului, a creatiei, adică cu cele mai înalte concepte făurite de ratiunea omului. Printre acestea, ideea eternitătii stăpâneste mintea sa într-asemenea măsură, încât una din atitudinile cele mai obisnuite ale poeziei sale este considerarea lucrurilor în perspectiva eternitătii. Este, în toată poezia lui Eminescu, o considerare a lucrurilor foarte de sus si foarte de departe, dintr-un punct de vedere care rusinează orice îngustime a mintii, orice egoism limitat. Marea superioritate intelectuală a poetului este una din formale cele mai izbitoare ale manifestării lui si aceea care explică prestigiul atât de covârsitor al operei sale."


Tudor Vianu, Caiete critice. E.S.P.L.A., Bucuresti, 1957

"Cu Eminescu apare în literatura europeană ultimul mare poet romantic, păstrând în existenta si opera sa conturul caracteristic al dramei artistilor romantici. Năzuind necontenit spre un plan de viată superior etic si artistic, căutând cu patos adevărul si refuzând consecvent compromisul, Eminescu s-a aflat în permanent conflict cu lumea vremii sale din pricina noncomformismului, a sinceritătii în faptele de viată, si a înăltimii de gândire, dublată de o sete de cunoastere absolută. "


Zoe Dumitrescu-Busulenga, Valori si echivalente umanistice. Ed. Eminescu, Bucuresti, 1973 ]]

Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de 89.35.72.153 (discuție • contribuții).

Versiunea anterioara[modificare sursă]

Balada este o creaţie epică în versuri care relatează o acţiune eroică, o legendă,o întâmplare istorică etc.
1. Poezie epică, inspirată de obicei din tradiţia istorică sau populară, care povesteşte o întâmplare însemnată, o acţiune eroică. În folclorul românesc se numeşte cântec bătrânesc. Există balade în care este oglindită lupta poporului împotriva cotropitorilor ("Novac şi Corbul", "Gruia şi Ţarigrad") sau viaţa şi acţiunile eroice ale haiducilor ("Toma Alimoş", "Pintea", "Corbea"), balade cu caracter de legendă ("Mănăstirea Argeşului"), balade inspirate din viaţa pastorală ("Mioriţa") ş.a. Sub influenţa romantismului şi a folclorului, balada a fost cultivată în literatura română de Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, George Coşbuc, Ştefan Octavian Iosif ş.a.
2. Piesă vocală sau instrumentală, populară sau cultă, cu caracter epic, descriptiv.

Am salvat-o aici pentru a o putea revedea (cand permite timpul) si decide ce se poate include in versiunea curenta. -- Jokes Free4Me 18 noiembrie 2007 12:16 (EET)[răspunde]