Dinastia Cantacuzin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dinastia Kantakouzenos (în greacă Καντακουζηνός; pl. Kantakouzenoi), denumire latinizată Cantacuzenus și românizată Cantacuzin sau Cantacuzino, a fost una dintre cele mai importante familii nobiliare din Imperiul Bizantin în ultimele secole ale existenței sale. Familia a fost una dintre cele mai bogate din imperiu și a dat mai mulți guvernatori și generali importanți, precum și doi împărați bizantini. Membrii familiei Cantacuzino s-au căsătorit cu membrii altor familii nobiliare bizantine precum Paleolog, Filantropen, Asan și Tarhaneiot. Forma feminină a numelui este Kantakouzene (în greacă Καντακουζηνή), latinizată Cantacuzena.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Originea numelui familiei, potrivit lui Donald Nicol, „se află între presupuneri romantice și supoziții filologice”.[1] Prințul Mihail Cantacuzino, un aristocrat din secolul al XVIII-lea care a schițat originile acestei familii bizantine, oferă exemple de primul tip, lansând teoria că familia a început cu un anumit „Lucie Cusin” care s-a căsătorit cu o oarecare „Serafina Catina”, unindu-și numele de familie în cel de „Ca(n)tacuzino”. Nicol preferă o explicație de al doilea tip și repetă teoria lui Konstantinos Amantos potrivit căreia Kantakouzenos derivă din κατὰ-κουζηνᾶν sau κατὰ-κουζηνόν, sau din localitatea Kouzenas, o denumire a părții de sud a Muntelui Sipylus din apropiere de Smirna. Nicol enumeră unele legături pe care Cantacuzinii le-au avut cu această localitate în secolele al XI-lea și al XIII-lea.[2]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Cantacuzinii apar pentru prima dată în timpul domniei lui Alexie I Comnenul, atunci când un membru al familiei a făcut parte din armata care a luptat împotriva cumanilor.[3] În perioada domniei Comnenilor, membrii familiei sunt atestați documentar ca militari de rang înalt: sebastos Ioan Kantakouzenos a fost ucis în Bătălia de la Miriokefalon, în timp ce nepotul său probabil, cezarul Ioan Kantakouzenos, s-a căsătorit cu Irene Angelina, sora lui Isaac al II-lea Angelos. În perioada celei de-a Patra Cruciade, Cantacuzinii erau printre cei mai mari proprietari de pământuri din imperiu.[3]

Ei au deținut poziții proeminente în perioada domniei Paleologilor. Mihail Kantakouzenos a fost numit guvernator al Moreei în 1308, iar fiul său, Ioan al VI-lea Kantakouzenos, a ajuns apoi megas domestikos, regent și în cele din urmă împărat (1341-1354) înainte de a abdica și a se retrage la o mănăstire, după un război civil pierdut.[4] Fiul cel mare al lui Ioan al VI-lea, Matei, a domnit, de asemenea, în calitate de prinț asociat la domnie și pretendent la tron (1353-1357) înainte de a fi capturat și forțat să abdice. Fiul cel mic al lui Ioan, Manuel Kantakouzenos, a rămas despot al Moreei din 1349 până în 1380. Ioan al VI-lea a avut trei fiice: Helena Kantakouzene s-a căsătorit cu rivalul lui Ioan și al lui Matei, Ioan al V-lea Paleologul (1341-1391), Maria s-a căsătorit cu Nicefor al II-lea Orsini al Epirului și Teodora s-a căsătorit cu beiul otoman Orhan I.[3]

Cei doi fii ai lui Matei, Ioan și Dimitrie, au condus pentru scurte perioade Despotatul Moreei.[3] Se crede în general că Ioan, despre care s-au păstrat relativ puține documente, a murit fără copii și că numeroșii Cantacuzini din generația următoare, precum și istoricul Theodoros Spandounes și soția genealogistului Hugues Busac, sunt descendenții lui Matei prin Dimitrie.[5] Urmașii posibili ai lui Dimitrie (filiația exactă este incertă) au fost Ghiorghios, numit „Sachatai”; Andronic, ultimul megas domestikos al Imperiului Bizantin; Eirene, care s-a căsătorit cu Đurađ Branković; Toma, care a activat la curtea lui Branković; Helena, care a devenit a doua soție a lui David de Trapezunt; și o fiică cu nume necunoscut, care ar fi devenit regina Georgiei.[6]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nicol (1968), p. viii
  2. ^ Nicol (1968), pp. viiif
  3. ^ a b c d Kazhdan (1991), p. 1103
  4. ^ Kazhdan (1991), pp. 1103, 1050
  5. ^ Nicol (1968), p. 159
  6. ^ Kazhdan (1991), p. 1104

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Kazhdan, Alexander, ed. (). Oxford Dictionary of Byzantium. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-504652-6.  Mai multe valori specificate pentru |ISBN= și |isbn= (ajutor)
  • Donald MacGillivray Nicol (). The Byzantine family of Kantakouzenos (Cantacuzenus) ca. 1100-1460: a genealogical and prosopographical study. Dumbarton Oaks Center for Byzantine Studies. 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]