Dilemă
O dilemă este o problemă care oferă două posibilități, raționament care propune două soluții dintre care trebuie aleasă una, deși ambele duc la aceeași concluzie.[1]
Argumentele dilematice
[modificare | modificare sursă]Dilema este uneori utilizată ca un dispozitiv retoric. Izolarea sa ca material de carte a fost atribuită lui Hermogenes de Tarsus în lucrarea sa Invention.[2] C. S. Peirce a dat o definiție a argumentului dilematic ca orice argument bazat pe mijlocul exclus.[3]
În formularul "trebuie să accepți fie A, fie B"; aici A și B ar fi propoziții, fiecare conducând la o altă concluzie și aplicată incorect, constituie o dihotomie falsă, adică o eroare. Folosirea tradițională a distins dilema ca un "silogismul cu coarne" de sofismul care a atras denumirea latină cornutus.[4] Folosirea originală a cuvântului coarne în limba engleză a fost atribuită lui Nicholas Udall în cartea sa Parafrazări din 1548, traducând din termenul latin cornuta interogatio.[5]
În filosofie
[modificare | modificare sursă]Argumentarea dilematică a fost atribuită lui Melissus de Samos, un filozof presocratic, ale cărui lucrări supraviețuiesc în formă fragmentară, făcând originea tehnicii în filosofie imponderabilă. A fost stabilită împreună cu Diodorus Cronus (mort în 284 î.Hr.)[6] Paradoxurile lui Zenon din Eleea au fost raportate de Aristotel în formă de dilemă, dar ar fi putut să se conformeze cu ceea ce a spus Platon despre stilul lui Zeno.[7]
Dileme morale și etice
[modificare | modificare sursă]În cazul în care două principii morale par inconsecvente, un actor are o dilemă în ceea ce privește principiul de urmat. Acest tip de studiu este atribuit lui Cicero, descris în lucrarea De Officiis, cartea a III-a.[8] În tradiția creștină de cazuistică, o abordare a clasificării abstracte a principiilor introduse de Bartolomé de Medina în sec. al XVI-lea a devenit afectată de acuzațiile de laxism (probabilism catolic), la fel ca și cazuistica însăși.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Zece discutii contradictorii fara raspuns, 1 noiembrie 2010, Descoperă
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „dexonline”, Dexonline.ro, accesat în
- ^ Lucia Calboli Montefusco, Rhetorical use of dilemmatic arguments, Rhetorica: A Journal of the History of Rhetoric Vol. 28, No. 4 (Autumn 2010), pp. 363–383, at p. 364. Published by: University of California Press on behalf of the International Society for the History of Rhetoric. DOI: 10.1525/rh.2010.28.4.363 Format:Jstor
- ^ Ghosh, Sujata; Prasad, Sanjiva (). Logic and Its Applications: 7th Indian Conference, ICLA 2017, Kanpur, India, January 5-7, 2017, Proceedings (în engleză). Springer. p. 177 note 5. ISBN 9783662540695.
- ^ Hamilton, Sir William (). The Logic of Sir William Hamilton, Bart (în engleză). Moore, Wilstach & Baldwin.
- ^ Erasmus, Desiderius (). Paraphrase on Luke 11-24 (în engleză). University of Toronto Press. ISBN 9780802036537.
- ^ Sedley, David (). „Diodorus Cronus”. The Stanford Encyclopedia of Philosophy. Metaphysics Research Lab, Stanford University.
- ^ Palmer, John (). „Zeno of Elea”. The Stanford Encyclopedia of Philosophy. Metaphysics Research Lab, Stanford University.
- ^ Jonsen, Albert R.; Toulmin, Stephen Edelston (). The Abuse of Casuistry: A History of Moral Reasoning (în engleză). University of California Press. p. 75. ISBN 9780520060630.
 | Acest articol legat de filosofie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |