Devetașko plato (sit SCI)
| Devetașko plato | |
  | |
| Poziția |  Bulgaria |
|---|---|
| Coordonate | 43°11′45″N 24°55′49″E / 43.1958°N 24.9303°E |
| Suprafață | 14.997,07 ha  |
| Cod Natura 2000 | BG0000615 |
Modifică date / text  | |
Devetașko plato este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Bulgaria întinsă pe o suprafață de 14.997,11 ha, integral pe uscat.
Localizare
[modificare | modificare sursă]Centrul sitului Devetașko plato este situat la coordonatele 43°11′45″N 24°55′49″E / 43.1958°N 24.9303°E.
Înființare
[modificare | modificare sursă]Situl Devetașko plato a fost declarat sit de importanță comunitară în martie 2007 pentru a proteja 1 specie de plante și 39 de specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în martie 2021[1].[2][3]
Biodiversitate
[modificare | modificare sursă]Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 16 habitate naturale: Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști stepice subpanonice, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Peșteri inaccesibile publicului, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri panonice cu Quercus petraea și Carpinus betulus, Păduri panonice cu Quercus pubescens, Păduri panonice-balcanice de stejar turcesc - stejar sesil, Păduri de tei argintiu moezice.[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
- plante (1): Himantoglossum caprinum
- amfibieni (3): buhai de baltă cu burta roșie (Bombina bombina), izvoraș-cu-burta-galbenă (Bombina variegata), Triturus karelinii
- mamifere (20): liliac cârn (Barbastella barbastellus), șacal auriu (Canis aureus), lupul (Canis lupus), căprioară (Capreolus capreolus), pisică sălbatică (Felis silvestris), vidră de râu (Lutra lutra), hamster românesc (Mesocricetus newtoni), liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), dihor de stepă (Mustela eversmanii), liliac cu urechi de șoarece (Myotis blythii), liliac cu picioare lungi (Myotis capaccinii), liliac cărămiziu (Myotis emarginatus), liliac comun (Myotis myotis), liliacul cu potcoavă a lui blasius (Rhinolophus blasii), liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), liliacul cu potcoavă a lui méhely (Rhinolophus mehelyi), popândău (Spermophilus citellus), dihor pătat (Vormela peregusna)
- nevertebrate (7): Austropotamobius torrentium, croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo), Euplagia quadripunctaria, rădașcă (Lucanus cervus), croitorul cenușiu al stejarului (Morimus funereus), Theodoxus transversalis, Unio crassus
- pești (5): mreană (Barbus barbus), Barbus meridionalis, zvârluga (Cobitis taenia), boarță (Rhodeus amarus), somn (Silurus glanis)
- reptile (4): Elaphe sauromates, țestoasa de baltă (Emys orbicularis), Testudo graeca, țestoasă bănățeană (Testudo hermanni)
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 2 specii de plante, 3 specii de amfibieni, 10 specii de mamifere, 13 specii de nevertebrate, 9 specii de reptile.[2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Designation Order No. RD – 330/ 31.03.2021 (promulgated SG 53/2021) issued by the Minister of Environment and Water.
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Devetashko plato”. Accesat în .
- ^ a b „Devetashko plato”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .