Dezbatere

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Debate)

Dezbaterea [1] este un act de comunicare sau discuție în care două sau mai multe persoane se gândesc la unul sau mai multe subiecte și în care fiecare își expune ideile și își apără opiniile și interesele. Pe măsură ce argumentele prezentate de cineva cresc în cantitate și coerență, cel ce le spune devine mai credibil; La sfârșitul tuturor argumentelor prezentate de fiecare dintre persoane, moderatorul trebuie să ajungă la o decizie finală.

În funcție de spontaneitatea lor, dezbaterea se clasifică în cele formale, care au un format, precum și subiectul de discutat prestabilite și care au un moderator; și cele informale care nu au fost stabilite anterior, unde nu există un moderator direct și libertatea de argumentare prevalează.

Câteva formate de dezbatere[modificare | modificare sursă]

Karl Popper[modificare | modificare sursă]

Formatul Karl Popper, bazat pe filozoful cu același nume, este cea mai clasică formă de dezbatere și, în general, prima care se învață. Se bazează pe o confruntare a două opinii argumentate asupra unei probleme controversată: „afirmativ” și „negativ”. Echipa afirmativă oferă argumente în sprijinul propunerii, iar poziția negativă îi contrazice argumentele. Ambele echipe sunt de așteptat să contrazică argumentele celuilalt, conducând la un schimb de idei din investigația neutră, pe care fiecare grup a făcut-o înainte de dezbatere. Prin urmare, acest format necesită, de obicei, sprijin empiric și garanții în argumentele sale. Acest format poate fi împărțit în zece părți, șase dintre ele constau în discursuri fără întrerupere, iar celelalte patru părți constau în întrebări între doi sau mai mulți vorbitori, unul de la fiecare echipă. În plus, ambele părți au un anumit timp pe care îl pot solicita pe parcursul dezbaterii pentru a-și pregăti strategia echipei și a coordona argumentele sau refutările. Acest timp nu depășește de obicei opt minute și fiecare echipă îl poate solicita în fracțiuni.

Lincoln-Douglas[modificare | modificare sursă]

Provine din dezbaterile dintre Abraham Lincoln și Stephen A. Douglas din anul 1858, ale căror teme s-au concentrat pe subiectele sclaviei, moralei și valorilor. De asemenea, a apărut ca o reacție la excesul politicii dezbaterii pe echipe și dorea să conceapă dezbaterile ca o discuție a două persoane. În concordanță cu natura creării sale, acest tip de format tratează controverse de natură valorică. Astfel, spre deosebire de dezbaterea politică, formatul LD nu necesită argumente care se bazează pe statistici sau date empirice, ci este o dezbatere eminamente valoroasă a cărei bază sunt principiile morale și logica pe care vorbitorul le folosește pentru a susține postura ta Este format din șapte etape, dintre care două corespund discursurilor argumentative, trei discursurilor de refutare și două întrebărilor puse de către participanți unul altuia.

Pași de urmat în timpul dezbaterii[modificare | modificare sursă]

  • Prezentarea temei sau a problemei de discutat;
  • Organizarea echipelor de lucru;
  • Pregătirea participării la dezbatere;
  • Se ridică ipoteză și teza dezbaterii;
  • Desfășurarea dezbaterii;
  • Moderatorul ar trebui să ajute la încheierea subiectului.

Reguli pentru moderator[modificare | modificare sursă]

Cei care urmează să dezbată trebuie să cunoască pe deplin subiectul de discutat. În timpul dezbaterii, moderatorul ar trebui:

  • Să ia în considerare obiectivul subiectului;
  • Să anunțe subiectul și să-l introducă în cadrul dezbaterii;
  • Să descrie activitatea;
  • Să pună prima întrebare și să dea cuvântul în ordine aleatorie;
  • Să indice importanța subiectului.

Reguli de luat în considerare[modificare | modificare sursă]

Pentru a dezvolta și a parcurge exercițiile de dezbatere, este foarte important ca atât emițătorul cât și receptorul să ia în considerare următoarele puncte:

  • Fii scurt și precis atunci când vorbești;
  • Fii tolerant asupra diferențelor;
  • Nu-l subestima pe celălalt;
  • Nu vorbi prea mult pentru a-i lăsa pe ceilalți să intervină, evitând tendința de monolog și monotonie;
  • Nu râde de intervenția nimănui;
  • Evită să țipi pentru a-l face pe interlocutor să tacă.
  • Vorbește în siguranță și liber, fără teamă de critici.
  • Însoțește critica cu propuneri.
  • Ascultă cu atenție interlocutorul pentru a putea răspunde corespunzător.
  • Articulați corect sunetele, folosind un ton adecvat situației specifice de intonație și conținutul mesajului (interogație, exclamație, sunete care indică sfârșitul enunțării, pauze printre altele).

Argumente[modificare | modificare sursă]

  • Argumentele în favoare se numesc dovezi, iar cele care sunt împotriva se numesc obiecții.
  • Pentru primele, se încearcă să se demonstreze validitatea declarațiilor sau a argumentelor părții.
  • Pentru cele din urmă, se va încerca de a afișa erori ale oponenților.

Argumente logice raționale[modificare | modificare sursă]

  • Indicative sau prin semne: Motivele sunt prezentate sub formă de indicii, semne sau indicații care duc la o concluzie sumară. De exemplu: „Nu mi s-ar părea ciudat dacă Ioan ar fi făcut un atac de cord. Mănâncă, bea, fumează excesiv și lucrează prea mult.”
  • Cauzale: Motivele sunt prezentate ca fiind cauza care provoacă concluzia: unul este cauza altuia. De exemplu: „A alerga 5 kilometri pe zi produce o bunăstare generală a sistemului cardiovascular. Fugi ca să trăiești mai mult.”
  • Analogice: Raționament bazat pe existența atributelor similare în ființe sau lucruri diferite. De exemplu: „Ar trebui să ne preocupăm în permanență pentru mediu, la fel cum ne preocupăm pentru o mașină. Aceasta trebuie menținută curată, reparată atunci când este necesar și beneficiile sale trebuie utilizate rațional.”
  • Prin generalizare: din mai multe cazuri similare, o teză comună tuturor poate fi generalizată, fiind dovedită prin soluție.

Erori logice[modificare | modificare sursă]

Un argument bun trebuie să ofere o susținere suficientă pentru a accepta concluzia, iar premisele trebuie să fie legate de concluzie. Un argument insuficient este considerat o eroare logică.

Exemple de erori logice

„Prima mea iubită m-a trădat, deci toate femeile sunt trădătoare” (numărul de cazuri nu este suficient pentru a încheia, de aceea se numește concluzie pripită);

„Nu sunt de acord cu practicile educaționale ale profesorului” (motivele pe care le ridică nu au legătură cu concluzia: motiv irelevant);

„Eu susțin că extratereștrii există. Alaltăieri l-au intervievat pe Juanito Pérez la TV, iar el a povestit cum a fost răpit de ei.” (motivul pentru care susține concluzia nu poate fi universal acceptat: premisă problematică).

Funcțiile și virtuțile unei dezbateri[modificare | modificare sursă]

  • Ca exercițiu pentru intelect, deoarece servește la dezvoltarea mai multor abilități.
  • Pentru a consolida și îmbunătăți personalitatea, în aspecte precum stima de sine, siguranță, încredere, exprimare verbală și corporală.
  • Crește criteriile după care se iau decizii, deoarece te învață să expui avantajele și dezavantajele unui punct de vedere.
  • Ca mijloc de realizare a multiplicării numărului de idei.
  • Ca mediu informativ / de expunere, deoarece în calitate de spectator al unei dezbateri, se pot clarifica multe despre subiectul care se dezbate.

De asemenea, se exercită abilități specifice, cum ar fi:

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Significado RAE”. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Expresión verbal en el ámbito profesional, 2011, Tecnológico de Monterrey, Campus Puebla.

Legături externe[modificare | modificare sursă]