Sari la conținut

De doi bani speranță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
De doi bani speranță
Due soldi di speranza

Afișul românesc al filmului
Titlu originalDue soldi di speranza
Gencomedie romantică
dramă  Modificați la Wikidata
RegizorRenato Castellani[*]  Modificați la Wikidata
ScenaristRenato Castellani[*]
Titina De Filippo[*]  Modificați la Wikidata
ProducătorSandro Ghenzi[*][[Sandro Ghenzi (producător de film italian)|​]]  Modificați la Wikidata
DistribuitorEnte Nazionale Industrie Cinematografiche[*][[Ente Nazionale Industrie Cinematografiche (Italian film company)|​]]
Netflix  Modificați la Wikidata
Director de imagineArturo Gallea[*]  Modificați la Wikidata
MontajJolanda Benvenuti[*][[Jolanda Benvenuti (Italian film editor (1908-1981))|​]]  Modificați la Wikidata
MuzicaAlessandro Cicognini[*]  Modificați la Wikidata
DistribuțieMaria Fiore[*]
Vincenzo Musolino[*][[Vincenzo Musolino (regizor de film italian)|​]]
Gina Mascetti[*][[Gina Mascetti (actriță italiană)|​]]  Modificați la Wikidata
Premiera10 aprilie 1952
Durata110 minute
a/n
ȚaraItalia Italia
Locul acțiuniiCampania  Modificați la Wikidata
Limba originalăitaliană
Precedat deE primăvară... (1950)
Prezență online

De doi bani speranță (în italiană Due soldi di speranza) este un film de comedie romantică italian din 1952 regizat de Renato Castellani. Este a treia parte a trilogiei Iubirea tânără a lui Castellani, după Sub soarele Romei (1948) și E primăvară... (1950).

A împărțit Grand Prix-ul cu Othello la Festivalul Internațional de Film de la Cannes din 1952.[1]

Filmul a fost inclus în lista celor 100 de filme italiene de salvat (100 film italiani da salvare).[2]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Povestea prezintă dragostea dintre Carmela și Antonio. Pasiunea este unilaterală la început, dar Carmela este o tânără hotărâtă, dispusă să escaladeze și să învingă orice obstacol în urmărirea dorinței inimii ei. Odată ce este „prins”, Antonio sare de la o slujbă la alta pentru a-și dovedi viabilitatea financiară. Confruntați cu ostilitatea părinților lor, Carmela și Antonio au renunțat, în mod simbolic, la toate responsabilitățile față de ceilalți, într-un act culminant de bravadă totală.

  1. ^ „Festival de Cannes: Two Cents Worth of Hope”. Festival-cannes.com. Accesat în . 
  2. ^ „100+1 film – Rete degli Spettatori”. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]