Sari la conținut

David al II-lea al Scoției

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
David al II-lea al Scoției
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Dunfermline Palace⁠(d), Scoția, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Decedat (46 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
City of Edinburgh⁠(d), Scoția, Regatul Unit Modificați la Wikidata
ÎnmormântatHolyrood Abbey[*][[Holyrood Abbey (monastery ruins in Holyrood, City of Edinburgh, Scotland, UK)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiRobert I al Scoției[3][4]
Elizabeth à Burgh[*][[Elizabeth à Burgh (Irish noblewoman and Queen consort of Scotland (c.1284–1327))|​]][3][4] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMarjorie Bruce[*][[Marjorie Bruce (Scottish princess (c. 1296 – 1316/17))|​]]
Margaret Bruce[*][[Margaret Bruce (daughter of Robert I of Scotland and Elizabeth de Burgh)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuJoan of The Tower[*][[Joan of The Tower (Queen of Scotland)|​]] (din )[3]
Margarita Drummond[*][[Margarita Drummond (Second queen of David II of Scotland)|​]][3] Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriconte
Familie nobiliarăCasa de Bruce
Rege al Scoției Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorRobert I al Scoției
SuccesorRobert al II-lea al Scoției
Modifică date / text Consultați documentația formatului

David al II-lea (scoțiană: Dàibhidh Bruis; anglo-normandă: Dauid de Brus; n. 5 martie 1324 – d. 22 februarie 1371, Castelul Edinburgh) a fost rege al Scoției din 7 iunie 1329 până la moartea sa.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

David al II-lea a fost fiul cel mare supraviețuitor al regelui Robert I al Scoției și a celei de-a doua soții, Elizabeth de Burgh. Mama lui a murit când el avea 3 ani.[5] Potrivit termenilorTratatului Edinburgh–Northampton,[6] David a fost căsătorit la Berwick-upon-Tweed, la 17 iulie 1328 cu Joan a Angliei, fiica regelui Eduard al II-lea al Angliei și a Isabella a Franței. Nu au avut copii.[7]

Domnie

[modificare | modificare sursă]

David a devenit rege al Scoției după decesul tatălui său, la 7 iunie 1329, la vârsta de 5 ani, 3 luni și 3 zile. David și soția sa au fost încoronați la Scone, la 24 noiembrie 1331.[8]

În timpul minoratului său, Sir Thomas Randolph, Conte de Moray a fost numit Gardian al Scoției de Act of Settlement în 1318. După decesul lui Moray la 20 iulie 1332, el a fost înlocuit de Donald, Conte de Mar, ales de adunarea magnaților Scoției la 2 august 1332, la Perth. Zece zile mai târziu, el a fost ucis în Bătălia de la Dupplin Moor. Sir Andrew Murray de Bothwell, care era căsătorit cu Christina, sora regelui Robert I, a fost ales noul Gardian. El a fost luat prizonier de englezi la Roxburgh în aprilie 1333 și a fost înlocuit în funcție de Archibald Douglas care a fost ucis în iulie același an, la Halidon Hill.[9]

Între timp, la 24 septembrie 1332 în urma înfrângerii scoțienilor la Dupplin, Edward Balliol, un protejat al regelui Eduard al III-lea al Angliei și un pretendent la tronul Scoției, a fost încoronat de englezi și de susținătorii lui scoțieni. Totuși, până în decembrie Balliol a fost forțat să fugă în Anglia; el a revenit anul următor împreună cu o forță de invazie condusă de regele englez.[10]

Exilul în Franța

[modificare | modificare sursă]

În urma victoriei acelei forțe în Bătălia de la Halidon Hill în iulie 1333, David și soția sa au plecat pentru siguranță în Franța la 14 mai 1334.[11] Ei au fost bine primiți de regele Filip al VI-lea al Franței. Nu se cunosc multe despre viața regelui Scoției în Franța cu excepția faptului că el a primit ca reședință Castelul Gaillard și că el a fost prezent la reuniunea fără vărsare de sânge a armatelor engleze și franceze în octombrie 1339 la Vironfosse.

Între timp, reprezentanții lui David au reușit să-l pună din nou pe tron pe David iar regele s-a putut întoarce în regatul său la 2 iunie 1341, când a preluat și puterea în mâinile sale.[6]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b David II., Opća i nacionalna enciklopedija 
  2. ^ a b David II d’Escòcia, Gran Enciclopèdia Catalana 
  3. ^ a b c d Kindred Britain 
  4. ^ a b The Peerage 
  5. ^ Richardson, Douglas, Plantagenet Ancestry, Baltimore, Md., 2004, p. 23, ISBN 0-8063-1750-7
  6. ^ a b Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (). „David II. (king of Scotland)”. Encyclopædia Britannica. 7 (ed. 11). Cambridge University Press. , o publicație aparținând domeniului public. Endnotes:
    • Andrew of Wyntoun, The orygynale cronykil of Scotland, edited by D. Laing (Edinburgh, 1872–1879)
    • John of Fordun, Chronica gentis Scotorum, edited by W. F. Skene (Edinburgh, 1871–1872)
    • J. H. Burton, History of Scotland, vol. ii. (Edinburgh, 1905)
    • A. Lang, History of Scotland, vol. i. (Edinburgh, 1900).
  7. ^ Richardson (2004) p. 23
  8. ^ Dunbar, Sir Archibald H., Scottish Kings — A Revised Chronology of Scottish History 1005 – 1625, Edinburgh, 1899, pp. 146–7
  9. ^ Dunbar (1899) pp. 147–9
  10. ^ Dunbar (1899) pp. 148–9
  11. ^ Dunbar (1899) p. 150
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=David_al_II-lea_al_Scoției&oldid=14262912