Lista monarhilor scoțieni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Lista monarhilor scoțieni
Monarhie
MK18545 Bannockburn Robert the Bruce.jpg
Date personale
Apartenență nobiliară

Monarhii Scoției au fost conducătorii Regatului Scoției. Conform tradiției, primul rege al Scoției, Kenneth I al Scoției (Cináed Mac Ailpín), a fondat statul în anul 843. Distincția între Regatul Scoției și Regatul Picților este mai degrabă produsul mitului medieval și o confuzie a schimbării în nomenclator (un sistem de nume sau termeni), spre exemplu, Rex Pictorum (Regele picților) devine Rí Alban (rege de Alba) sub Donald al II-lea al Scoției, atunci când analele au trecut de la latină la dialectul local, la sfârșitul secolului al IX-lea. Pe atunci, numele Alba în galică se referea la regatul picților, mai degrabă decât cel al Angliei.

Regatul Picților a devenit cunoscut ca fiind Regatul de Alba în galică, care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de Scoția, atât în engleză cât și în scoțiană; termenii sunt păstrați în ambele limbi. La sfârșitul secolului al XI-lea, regii scoțieni au folosit termenul de rex Scottorum, sau regele Scoției, pentru a face referire în latină. Titlul de rege al Scoției nu a mai fost folosit din 1707, atunci când regatul Scoției s-a unit cu cel al Angliei, pentru a forma o singură uniune, Regatul Unit al Marii Britanii. Astfel, Anna a Marii Britanii a devenit ultimul monarh al vechilor regate a Scoției și Angliei și primul al Marii Britanii, desi regatele aveau un monarh comun încă din 1603. Unchiul ei, Carol al II-lea al Angliei, a fost ultimul monarh scoțian care a fost încoronat în Scoția, la Scone, în 1651.

Lista monarhilor din Scoția[modificare | modificare sursă]

Casa de Alpin (848-1034)[modificare | modificare sursă]

Domnia lui Kenneth MacAlpin începe în așa numita Casa de Alpin, un concept complet modern. Descendenții lui Kenneth MacAlpin au fost împărțiți în două ramuri; coroana era pasată între cele două, moartea unui rege dintr-o ramura ducea, de multe ori, la război de către pretendentul celeilalte ramuri. Malcolm al II-lea al Scoției a fost ultimul rege din Casa de Alpin. În timpul domniei lui, a reușit să zdrobească orice opoziție întâlnită și, neavand fii, a fost capabil să treacă coroana fiului fiicei sale, Duncan I al Scoției, care a inaugurat casa de Dunkeld.

Portret Nume tradițional englez
(cu echivalent in galica modernă)
Nume medieval galic Statut dinastic Domnie Titlu Poreclit și
History-kenneth.jpg Kenneth I al Scoției
(Coinneach mac Ailpein)[1]
Cináed mac Ailpín
Ciniod m. Ailpin
fiul lui Alpin king de Dal Riata 843/848 – 13 Februarie 858 Rex Pictorum
("Regele Picților")
An Ferbasach
"Cuceritorul"[2]
Donald al II-lea al Scoției
(Dòmhnall mac Ailpein)
Domnall mac Ailpín fiul lui Alpin king de Dal Riata și fratele lui Kenneth I 858 – 13 Aprilie 862 Rex Pictorum
("Regele Picților")
Causantín mac Cináeda.jpg Constantin I al Scoției
(Còiseam mac Choinnich)
Causantín mac Cináeda Fiul lui Kenneth I 862–877 Rex Pictorum
("Regele Picților")
An Finn-Shoichleach,
Aedh al Scoției
(Aodh mac Choinnich)
Áed mac Cináeda Fiul lui Kenneth I 877–878 Rex Pictorum
("Regele Picților")
Giric al Scoției
(Griogair mac Dhunghail)
Giric mac Dúngail Fiul lui Donald I 878–889 Mac Rath,
"Norocosul"[3]
Eochaid al Scoției Eochaid mac Run † nepotul lui Kenneth I *878–889?
Domnall Dásachtach.jpg Donald al II-lea al Scoției
(Dòmhnall mac Chòiseim)
Domnall mac Causantín Fiul lui Constantin I 889–900 Rí Alban
("Regele Scoției")

Rì nan Albannaich
("Regele Scoției")
Dásachtach,
the "Nebunul"[4]
Constantine II of Scotland.jpg Constantin al II-lea al Scoției
(Còiseam mac Aoidh)
Causantín mac Áeda Fiul lui Aedh 900–943 Rí Alban An Midhaise,
"Mijlociul".[5]
Malcolm I.jpg Malcolm I al Scoției
(Maol Chaluim mac Dhòmhnaill)
Máel Coluim mac Domnaill Fiul lui Donald al II-lea 943–954 Rí Alban An Bodhbhdercc,
"Periculoscul"[6]
An Ionsaighthigh.jpg Indulf al Scoției[7] Ildulb mac Causantín Fiul lui Constantin al II-lea 954–962 Rí Alban An Ionsaighthigh,
"Agresorul"[8]
Dubh al Scoției
(Dubh sau Duff)
(Dubh mac Mhaoil Chaluim)
Dub mac Maíl Choluim Fiul lui Malcolm I 962–967 Rí Alban Dén,
"Vehementul"[9]
Culen al Scoției
(Cailean)
Cuilén mac Ilduilb Fiul lui Indulf 967–971 Rí Alban An Fionn,
"cel Alb"[10]
Kenneth II of Scotland.jpg Kenneth al II-lea al Scoției
(Coinneach mac Mhaoil Chaluim)
Cináed mac Maíl Choluim Fiul lui Malcolm I 971 x 977–995 Rí Alban An Fionnghalach,
"Fratricidul"[11]
Constantine III (Alba).jpg Constantin al III-lea al Scoției
(Còiseam mac Chailein)
Causantín mac Cuiléin Fiul lui Culen 995–997 Rí Alban
Kenneth III of Scotland.jpg Kenneth al III-lea al Scoției
(Coinneach mac Dhuibh)
Cináed mac Duib Fiul lui Dubh 997 – 25 martie 1005 Rí Alban An Donn,
"the Chief"/ "cel Brun".[12]
Malcolm II of Scotland.jpg Malcolm al II-lea al Scoției
(Maol Chaluim mac Choinnich)
Máel Coluim mac Cináeda Fiul lui Kenneth al II-lea 1005–1034 Rí Alban / Rex Scotiae Forranach,
"cel Distrugător";[13]

Dovezile referitoare la domnia lui Eochaid sunt neclare. Este posibil ca acesta să nu fi domnit niciodată ca rege. Dacă totuși ar fi fost, a domnit împreună cu Giric. Despre Amlaíb nu se cunoaște decât anul morții sale, 977, și este raportat ca fiind rege de Alba. Din moment ce este cunoscut faptul că Kenneth al II-lea a fost rege între 972 și 973, Amlaíb trebuie să fi fost la putere între 973 și 977.

Casa Dunkeld (1034–1286)[modificare | modificare sursă]

Duncan I al Scoției a succedat la tron ca nepot al lui Malcolm al II-lea (a fost, de asemenea, moștenitor general al lui Malcolm I, din partea bunicului, Duncan de Atholl, al treilea fiu al lui Malcolm I). Casa Dunkeld a fost, prin urmare, o continuare a Casei Alpin. Duncan a fost ucis în luptă de Macbeth, însă a avut o domnie lungă și relativ de succes. Într-o serie de bătălii între 1057 și 1058, fiul lui Duncan, Malcolm al III-lea al Scoției l-a învins și l-a ucis pe Macneth și pe fiul vitreg și mostenitor al acestuia, Lulach, preluând tronul. Certurile dinastice nu aveau să se sfârșească aici: la moartea lui Malcolm în luptă, fratele său, Donald al III-lea al Scoției a revendicat tronul, expulzandu-i pe fii lui Malcolm din Scoția. A urmat un război civil în familie, între Donald Ban și fiul lui Malcolm, Edmund contra susținătorilor englezi ai lui Malcolm, conduși întâi de Duncan al II-lea al Scoției și apoi de Edgar al Scoției. Edgar a triumfat și l-a trimis pe unchiul și fratele său la mănăstire. După domnia lui David I al Scoției, tronul Scoției avea să treacă, în conformitate cu normele de primogenitură, de la tată la fiu, sau dacă era posibil, de la frate la frate.

Numele modern englezesc
(Numele galez modern)
(Numele galez medieval)

Domnie
Portret Titlul medieval Poreclă
Statut dinastic
(Familia tatălui)
Statut dinastic
(Familia mamei)
Duncan I al Scoției
(Donnchadh mac Crìonain)
(Donnchad mac Crínáin)

1034–1040
Donnchad I.jpg Rí Alban An t-Ilgarach
"cel Bolnav"
[14]
Nepotul lui Malcolm al II-lea al Scoției Fiul lui Bethóc, fiica cea mare a lui Malcolm al II-lea al Scoției
(Casa de Alpin)
Macbeth al Scoției
(MacBheatha mac Fhionnlaigh)
(Mac Bethad mac Findláich)

1040–1057
Macbeth of Scotland.jpg Rí Alban Rí Deircc
"Regele Roșu"[15]
1) Fiul lui Findláech de Moray
2) Nepotul lui Malcolm al II-lea al Scoției
3) Soțul lui Gruoch a Scoției, nepoata lui Kenneth al III-lea al Scoției
?,Fiică sau nepoată necunoscută a lui Malcolm al II-lea
(Casa de Alpin)
Lulach al Scoției
(Lughlagh mac Gille Chomghain)
(Lulach mac Gille Comgaín)

1057–1058
Rí Alban Tairbith
"Ghinionistul"[15]
-
Fatuus
"Nechibzuitul"[16]
1) Fiul lui Gille Coemgáin de Moray
2) Nepotul lui Kenneth al III-lea
(Casa de Alpin)
Fiul lui Gruoch a Scoșiei, Nepoata lui Kenneth al III-lea al Scoției
Malcolm al III-lea al Scoției
(Maol Chaluim mac Dhonnchaidh)
(Máel Coluim mac Donnchada)

1058–1093
Malcolm III and Queen Margaret from the Seton Armorial, 1591.jpg Rí Alban / Scottorum basileus ? Cenn Mór ("Canmore")
"Marele conducător"
Fiul lui Duncan I al Scoției Fiul lui Sybil/Suthen, sora lui Siward, Conte de Northumbria
(Casa lui Knut cel Mare)
Donald al III-lea al Scoției
(Dòmhnall mac Dhonnchaidh)
(Domnall mac Donnchada)

1093–1097
Rí Alban Bán,
"cel Drept".
Fiul lui Duncan I
Duncan al II-lea al Scoției
(Donnchadh mac Mhaoil Chaluim)
(Donnchad mac Maíl Choluim)

1094
Donnchad II.jpg Rí Alban / Rex Scottorum Fiul lui Malcolm al III-lea
Edgar al Scoției
(Eagar mac Mhaoil Chaluim)
(Étgar mac Maíl Choluim)

1097–1107
King Edgar of Scotland.jpg Rí Alban/ Rex Scottorum Probus,
"Viteazul"[17]
Fiul lui Malcolm al III-lea
Alexandru I al Scoției
(Alasdair mac Mhaoil Chaluim)
(Alaxandair mac Maíl Choluim)

1107–1124
Alexander I (Alba) i.JPG Rí Alban/ Rex Scottorum "cel Fioros"[18] Fiul lui Malcolm al III-lea
David I al Scoției
(Dàibhidh mac Mhaoil Chaluim)
(Dabíd mac Maíl Choluim)

1124–1153
DavidIofScotland.jpg Rí Alban/ Rex Scottorum "cel Sfânt" Fiul lui Malcolm al III-lea
Malcolm al IV-lea al Scoției
(Maol Chaluim mac Eanraig)
(Máel Coluim mac Eanric)

1153–1165
Malcolm iv.jpg Rí Alban/ Rex Scottorum Virgo
"Fecioara"
-
Cenn Mór,
"Marele Conducător"
Nepotul lui David I
William I al Scoției
"The Lion"
(Uilleam mac Eanraig)
(Uilliam mac Eanric)

1165–1214
William the Lion portrait.jpg Rí Alban / Rex Scottorum "Leul"
-
Garbh,
Nepotul lui David I
Alexandru al II-lea al Scoției
(Alasdair mac Uilleim)
(Alaxandair mac Uilliam)

1214–1249
Alexander II (Alba) i.JPG Rí Alban / Rex Scottorum Fiul lui William I
Alexandru al III-lea al Scoției
(Alasdair mac Alasdair)
(Alaxandair mac Alaxandair)

1249–1286
Alexander III, King of Scots.jpg Rí Alban / Rex Scottorum Fiul lui Alexandru al II-lea

Casa Casa de Sverre (1286–1290)[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Casa de Sverre.

Ultimul rege al Casei Dunkeld a fost Alexandru al III-lea al Scoției. Soția lui născuse doi fii și o fiică, însă până în 1286 fii celor doi au murit și singura fiică în viață, Margareta, născuse o singură fiică, numită tot Margareta, concepută cu sotul ei, Eric al II-lea al Norvegiei, înainte ca aceasta să moară. Alexandru s-a recăsătorit, însă la începutul anului 1286 acesta a murit într-un accident în timp ce călărea spre casă. Soția sa, Yolande de Dreux, era însărcinată, însă în noiembrie 1286 orice speranță de a avea un fiu era imposibilă. În consecință, în Tratatul de la Salisbury, Gardienii Scoției au recunoscut-o pe nepoata în vârstă de trei ani a lui Alexandru, Margareta I a Scoției, ca regină a Scoției. Margareta a rămas în regatul tatălui ei din Norvegia până în toamna anului 1290, când a fost trimisă în Scoția. Cu toate acestea, Margareta a murit pe drum, în Orkney, neavând să pună niciodată piciorul pe pământul scoțian și fără să fie încoronată vreodată. Prin urmare, uneori nu este considerată regină de către naționaliști.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Statut dinastic
Margareta I a Scoției
Fecioara din Norvegia
1286–1290
Margaret, Maid of Norway imaginary.jpg c. Aprilie 1283
Norvegia
fiica lui Eric al II-lea al Norvegiei și Margareta a Scoției, Regina Norvegiei
necăsătorită Septembrie/Octombrie 1290
Orkney
7 ani
nepoata lui Alexandru al III-lea

Primul Interregnum (1290–1292)[modificare | modificare sursă]

Primul Interregnum a avut loc între 1290 și 1292 de către Gardienii Scoției, conducătorii de facto ai Scoției. Pe parcursul multor ani a minorității din istoria Scoției, au existat mai mulți gardieni ai Scoției și postul a fost o caracteristică constituțională importantă în curs de dezvoltare pentru politica din țară.

Casa de Balliol (1292–1296)[modificare | modificare sursă]

Moartea Margaretei a Norvegiei a purtat Scoția într-un interval de doi ani de criză de succesiune. Odată cu moartea ei, descendentul lui William I a dispărut. S-au prezentat 13 candidați, printre cei mai proeminenți fiind John Balliol, strănepotul fratelui mai mic al lui William I, David de Huntingdon, și Robert de Brus, Lord de Annandale, nepotul lui David. Magnații scoțieni l-au invitat pe Eduard I al Angliei să arbitreze revendicările, acesta obligând scoțienii să jure credință ca stăpân suprem. În cele din urmă, s-a decis la John Balliol să devină rege, însă acesta s-a dovedit a fi slab și incapabil, iar în 1296 a fost forțat de Eduard I să abdice, acesta încercând să anexeze Scoția la Regatul Angliei.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Statut dinastic
John Balliol
Toom Tabard
(Iain Balliol)
1292–1296
SetonArmorialJohnBalliolAndWife.jpg c. 1249 Isabella de Warenne
9 februarie 1281
cel puțin un copil[19]

c. 25 noiembrie 1314
Picardy, regatul Franței

stronepotul lui David al Scoției (fratele lui William I)

Al doilea Interregnum (1296–1306)[modificare | modificare sursă]

Casa de Bruce (1306–1371)[modificare | modificare sursă]

Timp de zece ani, Scoția nu a avut nici un rege propriu. Scoțienii, cu toate acestea, au refuzat să mai tolereze guvernarea englezilor; William Wallace și apoi, după executarea lui, Robert Bruce (nepotul său) au luptat împotriva englezilor. Bruce și susținătorii săi au ucis un rival pentru tron, John al III-lea Comyn, Lord de Badenoch, pe 10 februarie 1306 la Biserica Greyfriars în Dumfries. La scurt timp după aceea, în 1306, Robert a fost încoronat rege al Scoției la Scone. Energia sa și înlocuirea corespunzatoare a vigurosului Eduard I cu fiul său slab, Eduard al II-lea, a permis Scoției să se elibereze de sub domnia engleză. În bătălia de la Bannockburn în 1314, scoțienii i-au alungat pe englezi, iar în 1329 englezii au fost de acord cu tratatul de independență scoțian. Fiul lui Robert, David, a aderat la tron ca și copil. Englezii au reluat războiul cu Scoția, iar David a fost nevoit să părăsească regatul în favoarea lui Eduard Balliol, fiul lui Ioan, care a reușit să fie încoronat rege al Scoției (1332-1336) și să predea Angliei sudul Scoției înainte de a fi alungat din nou. David a petrecut o mare parte a vieții sale în exil, mai întâi în libertate în Franța, apoi în inchisoare în Anglia. A reușit să se întoarcă în Scoția abia în 1371. La moartea sa, acesta neavând moștenitori, Casa de Bruce a ajuns la capăt.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Statut dinastic
Robert I al Scoției
Bruce
(Raibeart a Briuis)
1306–1329
Robert I and Isabella of Mar.jpg 11 iulie 1274
Castelul Turnberry, Ayrshire
fiul lui Robert de Brus, al VI-lea Lord de Annandale și Marjorie, Countesă de Carrick[20]
Isabella de Mar
1295
o fiică

Elizabeth de Burgh
Writtle, Essex, Regatul Angliei
1302
4 copii
7 iunie 1329
Feuna lui Cardross, Argyll și Bute, Dunbartonshire
54 de ani
stră-stră-strănepot al lui David de Huntingdon (fratele lui William I)
(ales)
David al II-lea al Scoției
(Dàibhidh Bruis)
1329–1371
David II of Scotland by Sylvester Harding 1797.jpg 5 martie 1324
Palatul Dunfermline, Fife
fiul lui Robert I și Elizabeth de Burgh
Joan a Angliei
Berwick-upon-Tweed
17 iulie 1328
nu a avut copii

Margaret Drummond, Regina Scoției
Inchmurdach, Fife
20 februarie 1364
nu a avut copii
22 februarie 1371
Castelul Edinburgh
46 de ani
fiul lui Robert I (primogenitură)

Casa Stuart[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Casa Stuart.

(1371–1567)[modificare | modificare sursă]

Robert Stuart a fost nepotul lui Robert I prin ultima sa fiică, Marjorie. Născut în 1316, el a fost mai în vârstă decât unchiul său David al II-lea. În consecință, el a succedat la tron însă a fost în imposibilitatea de a domni viguros, o problemă care fusese înfruntată și de fiul său, Robert al III-lea, care suferise un accident de călărie. După cei doi a urmat o serie de regențe, cauzate de tinerii regilor succesori. Prin urmare, era Stuart a întâmpinat perioade de inerție regală, în care nobilii au uzurpat coroana, urmate de perioade de domnii personale, timp în care au încercat să abordeze probleme create de propria lor minoritate care au avut efecte pe termen lung. Guvernarea Scoției devenea din ce în ce mai dificilă, deoarece nobilimea puternică a devenit tot mai dificilă. Încercările lui Iacob I al Scoției de a reduce dezordinea din regat a dus la asasinarea sa. Iacob al III-lea al Scoției a fost ucis într-un război civil purtat între el și nobilime, condusă de propriul său fiu. Atunci când Iacob al IV-lea al Scoției a guvernat și suprimat cu asprime aristocrații, a murit în bătălia de la Flodden, iar soția sa, Margaret Tudor, care a fost aleasă regentă pentru fiul lor, Iacob al V-lea al Scoției, a fost îndepărtată de certurile nobililor, iar soția lui Iacob al V-lea, Maria de Guise, a succedat în guvernarea Scoției în timpul regenței fiicei sale Maria I, doar divizând și cucerind nobilimea, distribuind mită francezilor în acest scop. În cele din urmă, Maria I, fiica lui Iacob al V-lea, a fost în imposibilitatea de a conduce Scoția, confruntându-se cu aristocrația și intransigența populației care favoriza Calvinismul și dezaproba religia catolică. Aceasta a fost forțată să abdice și să fugă în Anglia, unde a fost închisă în castele și conace diferite timp de 18 ani, iar ulterior a fost executată pentru trădare împotriva reginei Elisabeta I. La abdicarea ei, fiul său, conceput cu un membru al familiei Stuart, a devenit rege.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Status dinastic
Robert al II-lea al Scoției

(Raibeart II Stiùbhairt)
1371–1390
Robert and Euphemia.jpg 2 martie 1316
Paisley, Renfrewshire
fiul lui Walter Stewart, al VI-lea Stuart al Scoției și Marjorie Bruce
Elizabeth Mure
1336 (Legea canonică)
1349 (cu dispensă Papală]])
10 copii

Euphemia de Ross
2 mai 1355
4 copii
19 aprilie 1390
Castelul Dundonald, Ayrshire
74 ani
nepotul lui Robert I (primogenitură)
Robert al III-lea al Scoției (născut John Stewart)
Regele Șchiop
(Raibeart III Stiùbhairt, An Righ Bhacaigh)
1390–1406
Robert III and Annabella Drummond.jpg c. 1337
fiul lui Robert al II-lea și Elizabeth Mure
Anabella Drummond
1367
7 copii
4 aprilie 1406
Castelul Rothesay
aproximativ 69 de ani
fiul lui Robert al II-lea (primogenitură)
Iacob I al Scoției
(Seumas I Stiùbhairt)
1406–1437
King James I of Scotland.jpg Iulie 1394
Palatul Dunfermline, Fife
fiul lui Robert al III-lea și Anabella Drummond
Joan Beaufort
Catedrala Southwark
2 februarie 1424
8 copii
21 februarie 1437
Blackfriars, Perth
aproximativ 42 de ani
fiul lui Robert al III-lea (primogenitură)
Iacob al II-lea al Scoției

(Seumas II Stiùbhairt)
1437–1460
James II of Scotland 17th century.jpg 16 octombrie 1430
Abația Holyrood, Edinburg
fiul lui Iacob I și Joan Beaufort
Mary de Guelders
Abația Holyrood
3 iulie 1449
7 copii
3 august 1460
Castelul Roxburgh
29 de ani
fiul lui Iacob I (primogenitură)
Iacob al III-lea al Scoției
(Seumas III Stiùbhairt)
1460–1488
James III of Scotland.jpg 10 iulie 1451
Castelul Stirling sau Castelul St Andrews
fiul lui Iacob al II-lea și Maria de Guelders
Margareta de Denmarca, Regina Scoșiei
Abașia Holyrood
13 iulie 1469
3 copii
11 iunie 1488
Bătălia de la Sauchieburn
36 de ani
fiul lui Iacob al II-lea (primogenitura)
Iacob al IV-lea al Scoției
(Seumas IV Stiùbhairt)
1488–1513
James IV King of Scotland.jpg 17 martie 1473
Castelul Stirling
fiul lui Iacob al III-lea și Margareta de Denmarca
Margareta Tudor
Abația Holyrood
8 august 1503
6 copii
9 septembrie 1513
Bătălia de la Flodden Field, Northumberland, Anglia
40 de ani
fiul lui Iacob al III-lea (primogenitură)
Iacob al V-lea al Scoției
(Seumas V Stiùbhairt)
1513–1542
James V of Scotland2.jpg 15 aprilie 1512
Palatul Linlithgow, West Lothian
fiul lui Iacob al IV-lea și Margareta Tudor
Madeleine de Valois
Catedrala Notre Dame, Paris, Franța
1 ianuarie 1537
nu a avut copii

Maria de Guise
Catedrala Notre Dame, Paris, Franța
18 mai 1538
3 copii
14 decembrie 1542
Palatul Falkland, Fife
30 de ani
fiul lui Iacob al IV-lea (primogenitură)
Maria I a Scoției
(Màiri Stiùbhairt)
1542–1567
Mary Queen of Scots Blairs Museum.jpg 8 decembrie 1542
Palatul Linlithgow
fiica lui Iacob al V-lea și Maria de Guise
Francis al Franței
24 aprilie 1558
1 copil avortat

Henry Stuart, Lord Darnley
Palatul Holyrood, Edinburg
9 iulie 1565
un copil

James Hepburn, al IV-lea Conte de Bothwell
Palatul Holyrood
15 mai 1567
2 copii avortati in inchisoare
8 februarie 1587
Castelul Fotheringhay, Northamptonshire, Anglia
44 de ani (executată)
fiica lui Iacob al V-lea (primogenitură)

(1567-1651)[modificare | modificare sursă]

Staurții din Lennox au fost o ramură junioară a familiei Stuart; nu erau descendenți direcți pe linie masculină cu Robert al II-lea, primul Stuart care devenise regle al Scoției, ci mai degrabă se trăgeau din Alexandru Stuart, al patrulea mare stolnic al Scoției. În trecut, prin intermediul Alianței Auld cu Franța, au adaptat numele în formă franceză, Stuart. Prin urmare, atunci când fiul ducelui de Lennox, Lord Darnley, s-a căsătorit cu Maria I, fiul lor, ca primul rege al ramurei Lennox din familia Stuart, a domnit cu numele de Stuart. Iacob I al Angliei a devenit, de asemenea, rege al Angliei și Irlandei ca Iabob I în 1603, atunci când verișoara sa, Elisabeta I a murit fără moștenitori. Cu toate că cele două coroane din Anglia și Scoția au rămas separate, monarhia a fost bazată în principal în Anglia. Carol I al Angliei, fiul lui Iabob, a avut de înfruntat un război civil; conflictul rezultat a durat opt ani și s-a încheiat cu executarea sa. Parlamentul englez a decretat apoi monarhia punându-i căpat. Parlamentul scoțian, după unele deliberări, a rupt legăturile cu Anglia și l-a declarat rege pe Carol al II-lea, fiul și moștenitorul lui Carol I. El a domnit până în 1651, când armatele lui Oliver Cromwell au ocupat Scoția, acesta fugind în exil.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Statut dinastic
Iacob I al Angliei
(Seumas VI Stiùbhairt)
1567–1625
JamesIEngland.jpg 19 iunie 1566
Castelul Edinburg
fiul lui Henric Stuart, Lord Darnley și Maria I
Anne de Denmarc
Palatul Old Bishop's din Oslo, Oslo, Norvegia
23 noiembrie 1589
7 copii
27 martie 1625
Theobalds House, Hertfordshire, Anglia
58 de ani
fiul lui Maria I (primogenitură)
Carol I al Angliei
(Teàrlach I Stiùbhairt)
1625–1649
King Charles I after original by van Dyck.jpg 19 noiembrie 1600
Palatul Dunfermline, Dunfermline
fiul lui Iacob I și Anne de Denmarca
Henrietta Maria a Franței
Abația St Augustine, Canterbury, Anglia
13 iunie 1625
9 copii
30 ianuarie 1649
Palatul Whitehall, Londra, Anglia
48 de ani (executat)
fiul lui Iacob I (primogenitură)
Carol al II-lea al Angliei
(Teàrlach II Stiùbhairt)
1649–1651
Charles II of England.jpeg 29 mai 1630
Palatul St James, Londra, Anglia
fiul lui Carol I și Henrietta Maria a Franței
Catherine de Braganza
Portsmouth, Anglia
14 mai 1662
nu a avut copii
6 februarie 1685
Palatul Whitehall, Londra, Anglia
54 de ani
fiul lui Carol I (primogenitură)

Restaurarea Casei Stuart (1660-1707)[modificare | modificare sursă]

O dată cu restaurarea, Stuartii au devenit, din nou, regi în Scoția. Însă drepturile din Scoția nu au fost respectate: Parlamentul scoțian a fost dizolvat, în timpul domniei lui Carol al II-lea, iar fratele său, Iacob, a fost numit guvernator al Scoției. Iacob însuși a devenit Iacob al VII-lea, în 1685. Catolicismul lui nu a fost tolerat, iar el a fost alungat din Anglia, după trei ani. În locul lui a venit fiica sa Maria și soțul ei, William de Orange, conducătorul Republicii Olandeze. Aceștia au fost acceptați ca monarhi în Scoția, după o perioadă de deliberare de către Parlamentul scoțian și au condus împreună ca William al III-lea al Angliei și Maria a II-a a Angliei. O încercare de a restabili un imperiu colonial scoțian prin intermediul sistemului Darien, în rivalitate cu cel al Angliei, nu a reușit, lăsând nobilii scoțieni în stare de faliment după ce aceștia au riscat finanțand. Aceasta a coincis cu aderarea reginei Anna a Marii Britanii, fiica lui Iacob al VII-lea. Anna a avut mai mulți copii, dar nici unul dintre aceștia nu au supraviețuit, lăsând ca moștenitor al său un frate vitreg, Iacob, apoi a plecat în Franța, trăind în exil. Englezii au favorizat-o pe protestanta Sofia de Hanovra (o nepoată a lui Iacob al VI-lea) ca moștenitor. Mulți scoțieni îl preferau pe prințul Iacob, care, ca Stuart de origine, a amenințat că va rupe Uniunea coroanelor dintre Anglia și Scoția prin alegerea sa ca rege. Pentru a păstra Uniunea, englezii au elaborat un plan prin care cele două regate aveau să se unească sub unul singur, în Regatul Marii Britanii, regat condus de un monarh comun și de un singur Parlament. Ambele parlamentele naționale au fost de acord cu acest lucru (deși scoțienii fuseseră inițial motivați de finanțarea națională), iar unele subterfugii, precum majoritatea semnatarilor, erau necesare pentru ratificarea Parlamentului scoțian, acestea fiind posibile prin mită și plăți. Ulterior, deși monarhii au continuat să se pronunțe asupra națiunii Scoției, au făcut asta mai întâi ca monarhi ai Marii Britanii, iar din 1801 ca monarhi ai Regatului Unit.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Statut dinastic
Carol al II-lea al Angliei
(Teàrlach II Stiùbhairt)
1660–1685
Charles II of England.jpeg 29 mai 1630
Palatul St James, Londra, Anglia
fiul lui Carol I și Henrietta Maria a Franței
Catherine de Braganza
Portsmouth, Anglia
14 mai 1662
nu a avut copii
6 februarie 1685
Palatul Whitehall, Londra, Anglia
54 de ani
fiul lui Carol I (primogenitură)
Iacob al II-lea al Angliei
(Seumas VII Stiùbhairt)
1685–1688
James II (Gennari Benedetto).jpg 14 octombrie 1633
Palatul St James, Londra, Anglia
fiul lui Carol I și Henrietta Maria a Franței
Anne Hyde
Strand, Londra, Anglia
3 septembrie 1660
8 copii

Maria de Modena
Dover, Anglia
21 noiembrie 1673
7 copii<
16 septembrie 1701
Château de Saint-Germain-en-Laye, Franța
67 de ani
fiul lui Carol I (primogenitură)
Maria a II-a a Angliei
(Màiri II Stiùbhairt)
1689–1694
Mary II - Kneller 1690.jpg 30 aprilie 1662
St Palatul James, Anglia
fiica lui Iacob al II-lea al Angliei și Anne Hyde
Palatul St James
4 noiembrie 1677
3 copii (nici unul nu a ajuns la maturitate)
28 decembrie 1694
Palatul Kensington, Anglia
32 de ani
nepoata lui Carol I (i s-a oferit coroana de către Parlament)
William al III-lea al Angliei
(Uilleam Orains, "William of Orange")
1689–1702
King William III of England, (1650-1702).jpg 4 noiembrie 1650
Haga, Republica Olandei
fiul lui William al II-lea, Prinț de Orange și Maria, Prințesă Roială și Prințesă de Orange
8 martie 1702
Palatul Kensington
51 de ani
Anna a Marii Britanii
(Anna Stiùbhairt)
1702–1707
Regina Marii Britanii și a Irlendei
Actul de Unire de la 1707–1714
Dahl, Michael - Queen Anne - NPG 6187.jpg 6 februarie 1665
Palatul St James
fiica lui Iacob al II-lea și Anne Hyde
George al Denmarcei
Palatul St James
28 iulie 1683
17 copii ( nici unul ajungand la maturitate)
1 august 1714
Palatul Kensington
49 de ani
fiica lui Iacob al II-lea (primogenitură; Declarația drepturilor)

Pretendenții Iacobiți[modificare | modificare sursă]

Iacob al VII-lea a continuat să pretindă tronul din Anglia, Scoția și Irlanda. Când a murit în 1701, fiul său Iacob a moștenit pretențiile tatălui său și s-a autoproclamat Iacob al VIII-lea al Scoției și Iacob al III-lea al Angliei și Irlandei. A continuat să pretindă tronul toată viața sa, chiar și după ce Regatele Angliei și Scoției s-au unit sub Regatul Marii Britanii. În 1715, la un an după moartea surorii sale, regina Anna și a vărului său, George de Hanovra, Iacob s-a întors în Scoția încercând să pretindă tronul. A eșuat și a fost nevoit să fugă de pe continent. O a doua încercare a fiului său, Carol, în numele tatălui său, în 1745, de asemenea a eșuat. Ambii copii ai lui Iacob au murit fără moștenitori legitimi, punând capăt familiei Stuart.

  • James Francis Edward Stuart, cunoscut sub numele de "Vechiul Pretendent", fiul lui Iacob al VII-lea, a pretins tronul din 1701 până la moartea sa în 1766.
  • Charles Edward Stuart, cunoscut și ca "Tanarul Pretendent" și adesea numit Printul Bonnie Carol, fiul lui Iacob al VIII-lea, a pretins tronul de la moartea tatălui său până la moartea sa în 1788. Nu a avut moștenitori legitimi.
  • Henry Benedict Stuart, fratele lui Carol al III-lea și cel mai mic fiu al lui Iacob al VIII-lea. A murit necăsătorit în 1807.

După 1807, pretențiile iacobiților au trecut întâi la Casa de Savoia (1807-1840), apoi la ramura Modenese a Casei de Habsburg-Lorraine (1840-1919), și în cele din urmă la Casa de Wittelsbach (din 1919). Actualul moștenitorul este Franz, Duce de Bavaria. Nici el, nici vreunul din prodecesorii săi nu au avut pretenții la tron din 1807.

Legea Uniunii[modificare | modificare sursă]

Legea Uniunii au fost două acte parlamentare în timpul anului 1706 până în 1707 de către Parlamentul Angliei și Parlamentului Scoției, punand în aplicare condițiile Tratatului de Uniune, încheiat la 22 iulie 1706, în urma negocierilor prelungite între comisarii reginei Anne, reprezentânt ambele parlamente. Actele reprezentau Regatul Angliei și Regatului Scoției unite sub Regatul Marii Britanii. Scoția și Anglia au împărtit un monarh comun de la Uniunea coroanelor în 1603, atunci când Iacob al VI-lea, regele Scotiei, a moștenit tronul englez de la verișoara sa primară, regina Elisabeta I a Angliei. Deși descris ca o Uniune de coroane, înaintea Actelor Uniunii din 1707, coroanele celor două regate separate au stat pe acelasi cap. Deși au fost făcute trei încercări nereușite (în 1606, 1667, și 1689) pentru a uni cele două regate prin acte ale Parlamentului, însă abia la începutul secolului al XVIII-lea ideea a fost îmbrățișată de ambele instituții politice, aducând astfel cele două state împreuna sub un singur parlament, precum și sub un singur monarh.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ În mod corespunzător, Coinneach ar trebui să fie de fapt Cionaodh, deoarece Coinneach este istoric un nume separat. Cu toate acestea, în limba modernă, ambele nume sunt convergente.
  2. ^ Skene, Chronicles, p. 83.
  3. ^ Skene, Chronicles, p. 87.
  4. ^ Hudson, Regii Celtici, p. 58.
  5. ^ Skene, Cronici, p. 91; Hudson, Regii Celtici, p. 65.
  6. ^ Skene, Cronici, p. 93.
  7. ^ Numele său a fost Gaelicisation de la numele nordic Hildufr (sau nume englezesc Eadulf); apare în diferite forme galice contemporane, cum ar fi Iondolbh, găsit în Duan Albanach; Ildulb este folosit pentru unii istorici, deoarece reprezintă în mod corect numele Hildulfr în ortografia galeză; Eadwulf poate fi Idulb, prin urmare, această formă este folosită uneori. Numele nu a intrat în utilizarea pe scară largă în lumea scoțiană, sau lumea Gaelic mai exact și nu are nici o formă modernă. Numele "Indulf" este un produs de ortografie mai târziu folosit ca influență medieval-franțuzească; Hudson, Regii Celtici, p, 89.
  8. ^ Skene, Cronici, p. 94.
  9. ^ Duan Albanach, 23 here; Dub înseamnă "Negru".
  10. ^ Skene, Cronici, p. 95.
  11. ^ Skene, Cronici, p. 96.
  12. ^ În engleza veche era folosit termenul "Grim"; în irlandeza veche donn are același înțeles ca greimm, care înseamnă "putere" sau "autoritate"; vezi Skene, Cronici, p. 98; Hudson, Regii Celtici, p. 105.
  13. ^ Skene, Cronici, pp. 99–100.
  14. ^ Skene, Cronici, p. 101.
  15. ^ a b Skene, Cronici, p. 102.
  16. ^ Anderson, Early Sources, vol. i, p. 603.
  17. ^ Anderson, Early Sources, vol. ii, p. 141.
  18. ^ Această poreclă nu este atestată pentru alte trei secole, în lucrarea lui Andrew de Wyntoun.
  19. ^ Cawley, Charles (august 2012), English Earls 1067-1122, Foundation for Medieval Genealogy, accesat în august 2012  Legătură externa în |publisher= (ajutor)
  20. ^ Robert The Bruce. Publisher: Heinemann. ISBN 0-431-05883-0.