Date personale

Datele personale reprezintă informațiile referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă. Exemple frecvente includ:^[1]

Numele complet;
Data nașterii;
Sex;
Rasă;
Religie;
Numere de cont bancar;
Numărul pașaportului;
Numărul de telefon;
Numărul permisului de conducere;
Numărul de identificare național (de exemplu, CNP);
Adresă de domiciliu;
Cod poștal.

Legislația europeană prevede norme stricte privind modul de stocare și procesare a datelor personale ale cetățenilor Uniunii Europene. Conform GDPR (Regulamentul General privind Protecția Datelor, regulamentul UE 2016/679), datele personale sunt definite ca orice informații referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă. Regulamentul nu oferă o listă exhaustivă a datelor cu caracter personal, ci stabilește criterii pentru a determina, de la caz la caz, dacă o anumită informație constituie date cu caracter personal. Acesta se aplică tuturor persoanelor din UE și Spațiul Economic European (SEE) și se aplică, de asemenea, exportului de date cu caracter personal în afara UE și SEE. Conform legii, accesul la datele personale ale unei persoane este protejat. În cazul minorilor, părinții și tutorii legali au dreptul de a accesa datele personale ale copiilor pe care îi reprezintă (vezi și Accesul părintelui la informații privitoare la minor).^[2]^[3]^[4]^[5]

Siguranța personală

Datele personale reprezintă o componentă a identității online. De exemplu, datele pot fi modificate și folosite pentru a crea documente false, pentru a prelua controlul asupra conturilor de e-mail sau apelurilor telefonice, pentru a hărțui persoane sau pentru a comite furt de identitate. Datele personale pot fi folosite și pentru a crea identități online false (engleză identity cloning/fraud) sau pentru a imita persoane și a obține mai ușor informații de la alți utilizatori (fenomen cunoscut sub numele de sockpuppetry). Informațiile sensibile, precum parolele, data nașterii, documente de identitate sunt folosite pentru a accesa date suplimentare. Mai multe agenții de informații solicită discreție în privința subiectelor legate de activitatea lor, uneori până la punctul în care angajații nu dezvăluie nici măcar prietenilor că lucrează acolo.^[6]^[7]^[8]^[9]

Comerțul cu date personale

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, revoluția digitală a introdus conceptul de „economia intimității”, adică comerțul cu date personale. Valoarea datelor se poate modifica în timp și în funcție de context. Divulgarea datelor poate inversa asimetria informaționalăotuși, costurile acesteia pot fi neclare. În relația cu companiile, consumatorii au adesea informații incomplete despre momentul colectării datelor, scopul și consecințele acesteia.^[10]^[11]^[12]

Un broker de date este o persoană sau o companie specializată în colectarea de date personale (precum venituri, etnie, convingeri politice sau date de geolocalizare) și vânzarea sau licențierea acestor informații către terți pentru diverse scopuri. Sursele, predominant online încă din anii 1990, pot include registre de recesământ și electorale, rețele sociale, dosare judiciare și istorice de achiziții. Unii brokeri pretind că dețin baze de date uriașe. De exemplu, Acxiom susține că are informații despre 2,5 miliarde de persoane.^[13]^[14]

Criminalistică

În criminalistică, în special în identificarea și urmărirea penală a infractorilor, informațiile de identificare personală sunt esențiale pentru stabilirea probelor în procedura penală. Infractorii pot:

Purta măști, ochelari de soare sau haine care să ascundă sau să camufleze complet trăsăturile distinctive, cum ar fi culoarea ochilor, a pielii și a părului, trăsăturile faciale și semnele personale(tatuaje, semne de naștere, alunițe și cicatrici).
Purta mănuși pentru a ascunde amprentele. În multe jurisdicții, purtarea mănușilor în timpul comiterii unei infracțiuni poate fi sancționată ca circumstanță agravantă sau ca probă a intenției.^[15]^[16]
Evita să scrie orice cu propria mână (pentru a împiedica identificarea caligrafică).^[17]
Masca prezența lor pe internet prin metode precum folosirea unui server proxy pentru a părea că se conectează de la o adresă IP neasociată cu persoana în cauză.

Note

^ „Personal Data”. General Data Protection Regulation (GDPR) (în engleză). Accesat în 23 octombrie 2020.
^ Skiera, Bernd; Miller, Klaus; Jin, Yuxi; Kraft, Lennart; Laub, René; Schmitt, Julia (2022). The impact of the GDPR on the online advertising market. Frankfurt am Main. ISBN 978-3-9824173-0-1. OCLC 1303894344.
^ „NIST Special Publication 800-122” (PDF). nist.gov. Format:NIST-PD
^ „European Court of Justice rules IP addresses are personal data”. The Irish Times. 19 octombrie 2016. Accesat în 10 martie 2019.
^ Ruxandra Sava. „Regulamentul GDPR. Ce sunt datele cu caracter personal?”.
^ Miller, Michael (2008). Is It Safe? Protecting Your Computer, Your Business, and Yourself Online. Que. p. 6. ISBN 9780132713900.
^ Davies, Tom (8 februarie 2019). „EE failures show how data breaches damages lives”. PrivSec Report. Arhivat din original la 5 februarie 2021.
^ „Memorandum for DoD FOIA Offices” (PDF). United States Department of Defense. Arhivat din original (PDF) la 6 august 2020. Accesat în 1 aprilie 2019.
^ Davies, Tom (8 februarie 2019). „EE failures show how data breaches damages lives”. PrivSec Report. Arhivat din original la 5 februarie 2021.
^ Daughety, A.; Reinganum, J. (2010). „Public goods, social pressure, and the choice between privacy and publicity”. American Economic Journal: Microeconomics. 2 (2): 191–221. CiteSeerX 10.1.1.544.9031 . doi:10.1257/mic.2.2.191.
^ Acquisti, Alessandro; Taylor, Curtis; Wagman, Liad (2015). The Economics of Privacy (PDF).
^ Acquisti, Alessandro; Taylor, Curtis; Wagman, Liad (2015). The Economics of Privacy (PDF).
^ Broughton, Diane; Blackburn, Lissa; Vickers, Lesley (iunie 1991). „Information brokers and information consultants”. Library Management. 12 (6): 4–16. doi:10.1108/EUM0000000000838.
^ „Information Brokers”. Inc.com. 6 februarie 2020. Accesat în 11 martie 2021.
^ James W.H. McCord and Sandra L. McCord, Criminal Law and Procedure for the paralegal: a systems approach, supra, p. 127.
^ Sawer, Patrick (13 decembrie 2008). „Police use glove prints to catch criminals”. Telegraph. Arhivat din original la 11 ianuarie 2022. Accesat în 20 august 2013.
^ John J. Harris, Disguised Handwriting, 43 J. Crim. L. Criminology & Police Sci. 685 (1952-1953)

Legături externe

Legea privind protecția datelor personale, legi-internet.ro
Fondatorul Wikipedia: Google nu ar trebui lăsat să „cenzureze istoria”, în baza dreptului la uitare, 28 iulie 2014, Madalina Cerban, mediafax.ro
Raport britanic: Decizia justiției europene privind „dreptul de a fi uitat” este „nefuncțională, lipsită de logică și greșită” Arhivat în 26 august 2014, la Wayback Machine., 30iulie 2014, agerpres.ro
Comisarul european pentru justiție, despre „dreptul de a fi uitat” pe Internet: „Poate fi solicitat în anumite condiții”/ „Nu afectează libertatea de exprimare și nu conduce la cenzură”, 18 august 2014, euractiv.ro

Vezi și

[1] „Personal Data”. General Data Protection Regulation (GDPR) (în engleză). Accesat în 23 octombrie 2020.

[2] Skiera, Bernd; Miller, Klaus; Jin, Yuxi; Kraft, Lennart; Laub, René; Schmitt, Julia (2022). The impact of the GDPR on the online advertising market. Frankfurt am Main. ISBN 978-3-9824173-0-1. OCLC 1303894344.

[nistspecialpublication800-122-3] „NIST Special Publication 800-122” (PDF). nist.gov. Format:NIST-PD

[ECJ-IP-4] „European Court of Justice rules IP addresses are personal data”. The Irish Times. 19 octombrie 2016. Accesat în 10 martie 2019.

[5] Ruxandra Sava. „Regulamentul GDPR. Ce sunt datele cu caracter personal?”.

[6] Miller, Michael (2008). Is It Safe? Protecting Your Computer, Your Business, and Yourself Online. Que. p. 6. ISBN 9780132713900.

[7] Davies, Tom (8 februarie 2019). „EE failures show how data breaches damages lives”. PrivSec Report. Arhivat din original la 5 februarie 2021.

[8] „Memorandum for DoD FOIA Offices” (PDF). United States Department of Defense. Arhivat din original (PDF) la 6 august 2020. Accesat în 1 aprilie 2019.

[9] Davies, Tom (8 februarie 2019). „EE failures show how data breaches damages lives”. PrivSec Report. Arhivat din original la 5 februarie 2021.

[10] Daughety, A.; Reinganum, J. (2010). „Public goods, social pressure, and the choice between privacy and publicity”. American Economic Journal: Microeconomics. 2 (2): 191–221. CiteSeerX 10.1.1.544.9031 . doi:10.1257/mic.2.2.191.

[11] Acquisti, Alessandro; Taylor, Curtis; Wagman, Liad (2015). The Economics of Privacy (PDF).

[12] Acquisti, Alessandro; Taylor, Curtis; Wagman, Liad (2015). The Economics of Privacy (PDF).

[13] Broughton, Diane; Blackburn, Lissa; Vickers, Lesley (iunie 1991). „Information brokers and information consultants”. Library Management. 12 (6): 4–16. doi:10.1108/EUM0000000000838.

[inc-14] „Information Brokers”. Inc.com. 6 februarie 2020. Accesat în 11 martie 2021.

[McCord-15] James W.H. McCord and Sandra L. McCord, Criminal Law and Procedure for the paralegal: a systems approach, supra, p. 127.

[16] Sawer, Patrick (13 decembrie 2008). „Police use glove prints to catch criminals”. Telegraph. Arhivat din original la 11 ianuarie 2022. Accesat în 20 august 2013.

[17] John J. Harris, Disguised Handwriting, 43 J. Crim. L. Criminology & Police Sci. 685 (1952-1953)

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]