DKB Group

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Grupul DKB (第一勧銀グループ Dai'ichi Kangin Gurūpu?) sau Grupul Dai-Ichi Kangyo a fost cel mai mare keiretsu japonez la sfârșitul anilor '90.[1]

Grupul a apărut după cel de-Al Doilea Război Mondial și s-a alăturat în jurul băncii Dai-Ichi Kangyo. Doi dintre cei mai mari clienți ai DKB, Kawasaki Heavy Industries și Furukawa Electric, și-au condus propriile grupuri corporative, cu o relație de aprovizionare încrucișată între cei doi. Grupurile Kawasaki și Furukawa au fost de acord să înceapă reuniunile președinților în 1966. Itochu, care a furnizat istoric Kawasaki cu materii prime, a devenit principala companie comercială generală pentru grupul combinat.[2]

Președinții grupului au început întâlniri periodice Sankin-kai (三金会?) în 1971. Tot în acel an, numele grupului s-a dezvoltat din fuziunea Dai-Ichi Bank și Nippon Kangyo Bank.[1] În 1998, a fost anunțat că Banca Dai-Ichi Kangyo urma să fie fuzionată cu Fuji Bank și Banca Industrială a Japoniei pentru a forma Mizuho Financial Group.[3] Grupul rezultat, care a fost înființat în septembrie 2000,[4] a fost cel mai mare grup bancar din lume cu active de 140 trilioane de yeni.[3][5] Următorii câțiva ani au cunoscut o consolidare paralelă a partenerilor lor industriali keiretsu[3] și au văzut grupul crescând la 150 trilioane de yeni în active (30% PIB).[4]

Companii[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Carson, Richard L.; Traynor, Baerbel M. (). Comparative Economic Systems: Transition and capitalist alternatives. M.E. Sharpe. p. 142. ISBN 978-1-56324-921-1. 
  2. ^ Suzuki, Shinichi (). The Japanese Main Bank System: A Transaction Cost Approach. pp. 108–109. ISBN 9780542875380. [nefuncțională]
  3. ^ a b c Colpan, Asli M.; Hikino, Takashi; Lincoln, James R (). The Oxford Handbook of Business Groups. Oxford Handbooks Online. p. 147. ISBN 978-0-19-955286-3. 
  4. ^ a b Gup, Benton E. (). Too big to fail: policies and practices in government bailouts. Greenwood Publishing Group. pp. 261–263. ISBN 978-1-56720-621-0. 
  5. ^ Park, Sung-Jo; Holzhausen, Arne (). Can Japan globalize?. Springer. p. 79. ISBN 978-3-7908-1381-4. 

Referințe[modificare | modificare sursă]