Criticism retoric
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Criticismul retoric reprezintă o metodă calitativă de analiză a discursurilor datând încă din antichitate și fiind utilizată cu precădere de mari filozofi precum: Aristotel, Platon și Socrate.
Metode[modificare | modificare sursă]
Cele mai utilizate metode de criticism retoric sunt următoarele:
- Metoda tradițională sau metoda neo-aristoteliană este prima metodă formală de criticism retoric și include atât analiza discursului propriu-zis, cât și analiza retorului.
- Metoda pentadei dramatice este înrădăcinată în munca lui Kenneth Burke și are la bază două ipoteze: prima este aceea că folosirea limbajului constituie o acțiune, iar cea de-a doua este ca oamenii construiesc și prezinta mesajele intr-un fel asemanator unei piese de teatru.
- Metoda narativă este asemuită lui Walter Fisher care a descoperit că o narațiune reprezintă mai mult decât un tip de argument, și anume o formă de bază a comunicării umane, o paradigmă pentru a înțelege mijloacele de comunicare.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Retorica in stiintele comunicarii
- Metode de criticism retoric
- Metode de analiza a discursului Arhivat în , la Wayback Machine.
 | Acest articol referitor la definiții sau enunțuri cu caracter enciclopedic este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa. |