Creion colorat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Creioane colorate

Creionul colorat este un instrument de scris și de desenat, constituit dintr-o mină pe bază de ceară sau ulei și care conține proporții diferite de pigmenți, aditivi și agenți de legare.[1] Mina este protejată de un înveliș de lemn, plastic sau hârtie de formă hexagonală, octogonală, cilindrică sau triunghiulară în secțiune, lipit permanent de mină.[2][3] Cantitatea de pigmenți, aditivi și agenți de legare influențează randamentul creionului.[4] Când mina se consumă, ajungând ca învelișul creionului să zgârie suprafața de scriere, creionul este ascuțit cu o ascuțitoare.

Creioanele colorate sunt folosite pentru realizarea și colorarea desenelor, uneori sunt utilizate de către cadrele didactice sau editori pentru a corecta texte ori de către artiști în diferite domenii: desen, ilustrație, benzi desenate, desen tehnic ori animație.

Sunt fabricate, de asemenea, și mine colorate pentru creioanele mecanice dar acestea sunt mai puțin răspândite.[5]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Medii colorate pe bază de ceară au fost utlizate încă din antichitate, datorită rezistenței lor la degradare, intensității și strălucirii culorilor și calităților lor unice de redare.[6] Istoria creioanelor colorate este strâns legată de cea creioanelor cu mină din grafit. Din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, producătorii de creioane au folosit tehnica de fabricare a creioanelor clasice, o bucată de grafit era introdus între două bucăți de lemn care apoi erau lipite împreună, pentru creioanele colorate.[7] Centrele de producție ale unor astfel de creioane colorate fost Paris, Nürnberg, Augsburg, Schwabach și Potsdam.[8] În centrele de producție de creioane din Paris și Nürnberg, producătorii au încercat să dezvolte o metodă de producere a minelor colorate cu culoare și duritate constantă, analog metodei utlizate de Nicolas-Jacques Conté sau Joseph Hardtmuth.[9][10] În 1834, producătorul de creioane din Nürnberg Johann Sebastian Staedtler a reușit să producă un creion de culoarea roșie cu înveliș de lemn, care ca creioanele obișnuite putea fi ascuțit până la cele mai fine detalii, având o culoare și o duritate constantă. Johann Sebastian Staedtler a creat un procedeu pentru producerea de mine colorate, în care pigmenții erau amestecați cu aditivi, apoi măcinat de mai multe ori. Din acest amestec se modelau minele care erau presate și uscate într-un cuptor. după care erau impregnate cu ceară. De la sfârșitul anilor 1850. creioanele colorate cu înveliș de lemn, au devenit un produs industrial de serie.[11][12]

Tipuri[modificare | modificare sursă]

Creioanele colorate se pot clasifica după mai multe criterii:

  1. mină
  2. de exemplu: creioane colorate cu mină pe bază de ceară, creioane colorate cu mină pe bază de ulei
  3. utilizare
  4. de exemplu: creioane colorate școlare, creioane colorate profesionale
  5. formă
  6. de exemplu: creioane colorate cilindrice, creioane colorate triunghiulare
  7. înveliș
  8. de exemplu: creioane cu înveliș de lemn, creioane cu înveliș de hârtie

Creioanele colorate școlare[modificare | modificare sursă]

Creioane colorate școlare

Creioanele colorate școlare (creioanele colorat non-profesionale) sunt creioane destinate activităților recreative sau școlare și au o gamă de culori, adesea limitată la 8, 12, 14, 16, 24 sau 36 de culori.[13]

Creioanele colorate profesionale[modificare | modificare sursă]

Creioanele colorate profesionale sunt creioane destinate activităților profesionale și au o gamă mare de culori, adesea de 72 sau 120 de culori. Ele au concentrații mai mari de pigmenți decât creioanele colorate școlare și sunt, de obicei, disponibile ca creioane individuale.[13]

Creioane colorate profesionale

Creioanele colorate cu mină pe bază de ceară[modificare | modificare sursă]

Creioanele colorate cu mină pe bază de ceară sunt creioane în care agentul de legare este ceara.[14][15] Urmele lăsate de creioanele colorate pe bază de ceară sunt, în general, mai ușor de șters decât urmele lăsate de creioanele colorate pe bază de ulei și mai moi.[15] Creioanele colorate cu mină pe bază de ceară sunt propice pentru tehnicile de amestecare, stratificare și combinare. Creioanele pe bază de ceară sunt predispuse la producerea de pelicule de ceară, un proces în care ceara din culoarea aplicată se evaporă încet la suprafața desenului de-a lungul timpului, producând un strat subțire de ceară. Această peliculă de ceară poate fi ștearsă cu o cârpă umedă.[14][15]

Deoarece creioanele pe bază de ceară sunt mai moi decât creioanele pe bază de ulei, minele tind să se rupă cu ușurință.[14]

Creioanele colorate cu mină pe bază de ulei[modificare | modificare sursă]

Creioanele colorate cu mină pe bază de ulei sunt creioane în care agentul de legare este uleiul.[14][15] Mina creioanelor colorate pe bază de ulei este mai solidă decât cea a creioanelor pe bază de ceară, ceea ce le face mai puțin predispuse la rupere. Creioanele colorate cu mină pe bază de ulei sunt propice pentru tehnicile de stratificare. Urmele lăsate de creioanele colorate pe bază de ulei sunt, în general, mai greu de șters decât urmele lăsate de creioanele colorate pe bază de ceară și tind să păteze.[15] Creioane pe bază de ulei sunt mai puțin răspândite decât creioanele colorate pe bază de ceară și mai scumpe.[14]

Utlizare[modificare | modificare sursă]

Deși creioanele colorate au fost folosite cu mulți ani înainte, abia la începutul secolului al XX-lea au fost produse creioane colorate de calitate artistică. Acest lucru împreună cu descoperirea de noi tehnici și metode în domeniul artei și dezvoltarea creioanelor colorate cu mină care lasp urme rezistente la lumină a permis creioanelor colorate să concureze cu alte instrumente de desenat.[16][1] Creioanele colorate pot fi folosite singure sau în combinație cu alte medii de desen. Tehnici:

  • Stratificarea

    Stratificarea este, de obicei, folosită în etapele inițiale ale unui desen cu creion colorat, dar poate fi folosită și pentru întregul desen. În stratificare, tonurile de culoare sunt construite treptat folosind mai multe straturi de culori primare, culorea stratificată deasupra modifică aspectul culorii de dedesubt. Desenele în straturi expun de obicei fibrele hârtiei și sunt caracterizate printr-un finisaj granulat, neclar.[17][15]

  • Lustruirea

    Lustruirea este o tehnică de amestecare în care un creion de hârtie, o estompă sau un creion de culoare deschisă este aplicat ferm pe un desen deja stratificat. Acest lucru produce o suprafață strălucitoare de culori amestecate care pătrunde adânc în granulația hârtiei.[18][14]

  • Înăsprirea

    Înăsprirea este o tehnică care creează suprafețe texturate prin plasarea unei bucăți de hârtie aspră sub hârtia de desen. Cu un obiect foarte neted, hârtia de desen este frecată pentru a lăsa adâncituri pe hârtie. Apoi se desenează folosind creioane colorate și textura este scoasă în evidență.[19]

  • Fuzionarea culorilor

    Fuzionarea culorilor permite amestecarea culorilor, cu ușurință într-o singură culoare, folosind solvenți și creion de hârtie ori estompa.[20][15]

Fabricare[modificare | modificare sursă]

Procesul de fabricare[modificare | modificare sursă]

Mina creionului este un amestec de grafit măcinat fin și pulbere de argilă îmreună cu pigmenți, aditivi și agenți de legare. Creioanele colorate se fabrică în același mod ca și creioanele de grafit, cu excepția faptului că minele nu sunt călite într-un cuptor, deoarece acest lucru ar modifica culoarea pigmenților sau a coloranților.[1]

Producători[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Rudolf Geiger (). Die Bleistiftmacher Staedtler und ihre Bedeutung für die Geschichte des Bleistifts. Ein Beitrag zur Geschichte von Nürnbergs Handwerk und Industrie (în germană). Nürnberg: Sebaldus-Verlag. ISBN 978-3-16-148410-0. OCLC 40097659. 
  • Johan Heinrich Moritz Poppe (). Technologisches Lexicon oder genaue Beschreibung aller mechanischen Künste, Handwerke, Manufakturen und Fabriken, der dazu erforderlichen Handgriffe, Mittel, Werkzeuge und Maschinen, mit steter Rücksicht auf die Bedürfnisse der neuesten Zeit, auf die wichtigsten Erfindungen und Entdeckungen, der dabey anzuwendenden geprüftesten chemischen und mechanischen Grundsätze und einer vollständigen Litteratur aller Zweige der Technologie, sammt Erklärung aller dort eingeschlagenden Kunstwörter (în germană). Stuttgart: Band 9, Cotta.  line feed character în |titlu= la poziția 252 (ajutor)
  • {Alyona Nickelsen (). Colored Pencil Painting Bible (în engleză). New York: Watson-Guptill Publications. ISBN 978-0-8230-8557-6. OCLC 836908456. 
  • Lee Hammond (). Lifelike Drawing In Colored Pencil With Lee Hammond (în engleză). North Light Books. ISBN 9781600616570. 
  • Jane Gildow, (). Colored Pencil Explorations: How to Mix Media for Creative Results (în engleză). ISBN 9781440323942. 
  • Girdler Jr., Reynolds (). „Crayons in the History of the Arts”Necesită abonament cu plată. Art Education (în engleză). National Art Education Association. 20 (1 (Jan., 1967)): 30–32. doi:10.2307/3190944. JSTOR 3190944. 
  • Staedtler, Johann Sebastian (). „Einem hochverehrtem Publikum”. Der Korrespondent von und für Deutschland (în germană). Zehler & von Schaden (57). 

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Margaret Holben Ellis, Brigitte Yeh. „Categories of Wax-Based Drawing Media”. palimpsest.stanford.edu (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Creion”. dexonline.ro. Dexonline. Accesat în . 
  3. ^ „Pencil”. britannica.com (în engleză). Britannica. Accesat în . 
  4. ^ Peter Warrior. „The Ultimate Pencil Types Guide”. blog.penvibe.com (în engleză). Pen Vibe. Accesat în . 
  5. ^ Peter Warrior. „Ultimate Guide to Colored Mechanical Pencil Lead”. blog.penvibe.com (în engleză). Pen Vibe. Accesat în . 
  6. ^ Girdler Jr., Reynolds (). „Crayons in the History of the Arts”Necesită abonament cu plată. Art Education (în engleză). National Art Education Association. 20 (1 (Jan., 1967)): 30–32. doi:10.2307/3190944. JSTOR 3190944. Accesat în . 
  7. ^ Rudolf Geiger (). Die Bleistiftmacher Staedtler und ihre Bedeutung für die Geschichte des Bleistifts. Ein Beitrag zur Geschichte von Nürnbergs Handwerk und Industrie (în germană). Nürnberg: Sebaldus-Verlag. p. 29. ISBN 978-3-16-148410-0. OCLC 40097659. 
  8. ^ Johan Heinrich Moritz Poppe (). Technologisches Lexicon oder genaue Beschreibung aller mechanischen Künste, Handwerke, Manufakturen und Fabriken, der dazu erforderlichen Handgriffe, Mittel, Werkzeuge und Maschinen, mit steter Rücksicht auf die Bedürfnisse der neuesten Zeit, auf die wichtigsten Erfindungen und Entdeckungen, der dabey anzuwendenden geprüftesten chemischen und mechanischen Grundsätze und einer vollständigen Litteratur aller Zweige der Technologie, sammt Erklärung aller dort eingeschlagenden Kunstwörter (în germană). Stuttgart: Band 9, Cotta. p. 369. Accesat în .  line feed character în |titlu= la poziția 238 (ajutor)
  9. ^ Zora Sweet Pinney. „Zora's Column: Lead Down the Cedar Path, The Tale of the Pencil”. pencilpages.com (în engleză). The Pencil Pages. Accesat în . 
  10. ^ Dingler, Johann Gottfried (). „IX. Farbige Bleistifte zu machen”. Dingler‘s Polytechnisches Journal (în germană) (29): 38–39. 
  11. ^ Geiger 1952, p. 53.
  12. ^ Staedtler, Johann Sebastian (). „Einem hochverehrtem Publikum”. Der Korrespondent von und für Deutschland (în germană). Zehler & von Schaden (57). 
  13. ^ a b Helen South. „A Guide to the Best Colored Pencils”. thesprucecrafts.com (în engleză). The Spruce Crafts. Accesat în . 
  14. ^ a b c d e f Matt Fussell (). „Oil-Based VS. Wax-Based Colored Pencils”. thevirtualinstructor.com (în engleză). The Virtual Instructor. Accesat în . 
  15. ^ a b c d e f g Thaneeya McArdle. „Colored Pencils”. art-is-fun.com (în engleză). Art is Fun. Accesat în . 
  16. ^ Alyona Nickelsen (). Colored Pencil Painting Bible (în engleză). New York: Watson-Guptill Publications. p. 10-13. ISBN 978-0-8230-8557-6. OCLC 836908456. 
  17. ^ Lee Hammond (). Lifelike Drawing In Colored Pencil With Lee Hammond (în engleză). North Light Books. ISBN 9781600616570. 
  18. ^ Jane Gildow, (). Colored Pencil Explorations: How to Mix Media for Creative Results (în engleză). p. 19-20. ISBN 9781440323942. 
  19. ^ Nickelsen 2009, p. 138.
  20. ^ Nickelsen 2009, p. 128-130.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Wikţionar
Caută „Creion colorat” în Wikționar, dicționarul liber.
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Creion colorat