Craseomys rufocanus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Craseomys rufocanus
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Rodentia
Familie: Cricetidae
Gen: Craseomys
Specie: C. rufocanus
Nume binomial
Craseomys rufocanus
(Sundevall, 1846)
Sinonime[2]
  • Clethrionomys rufocanus
  • Craseomys sikotanensis

Craseomys rufocanus este o specie de rozătoare din subfamilia Arvicolinae. Trăiește în nordul Eurasiei, care include nordul Chinei, nordul Peninsulei Coreene și insulele Sakhalin și Hokkaidō.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Craseomys rufocanus are spatele roșiatic și coastele gri. Are o lungime a capului și a corpului de circa 114–133 mm și o lungime a cozii de aproximativ 25–44 mm. Se distinge de șoarecele scurmător (Clethrionomys glareolus) prin faptul că în general este mai mare și are spatele roșiatic.[3]

Răspândire și habitat[modificare | modificare sursă]

Specia Craseomys rufocanus este nativă în nordul Europei și în Asia. Arealul său se extinde din Norvegia, Suedia și Finlanda spre est prin nordul Rusiei către Peninsula Kamcheatka. Include Munții Ural, Munții Altai, nordul Coreei, Insula Sakalin, Japonia, nordul Mongoliei și China.[1]

Biologie[modificare | modificare sursă]

Rozătoarele din specia Craseomys rufocanus se hrănesc cu iarbă, verdețuri mici, lăstarii și frunze de subarbuști.[1]

Stare de conservare[modificare | modificare sursă]

Specia Craseomys rufocanus a fost clasificată de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii ca fiind o specie neamenințată cu dispariția. Acest lucru se datorează faptului că are un areal foarte larg și că nu au fost identificate amenințări deosebite pentru această specie.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Myodes rufocanus. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 2013.2. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. . Accesat în . 
  2. ^ „SPECIES Myodes rufocanus (Gray red-backed vole) (Clethrionomys rufocanus)”. UniProt Taxonomy. Accesat în . 
  3. ^ Konig, Claus (). Mammals. Collins & Co. p. 111. ISBN 978-0-00-212080-7.