Constantin Celăreanu
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Constantin Celăreanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1890  |
| Decedat | 1989 (99 de ani) |
Modifică date / text  | |
Constantin C. Celăreanu (n. 11 iunie 1890, București - d. 20 aprilie 1989) a fost un general aviator român.[1]
Studii militare[modificare | modificare sursă]
1910-1912 Școala Militară de Ofițeri de Artilerie și Geniu;
1920-1922 Școala Superioară de Război;
Grade militare[modificare | modificare sursă]
1912 - sublocotenent;
1915 - locotenent;
1917 - căpitan;
1920 - maior;
1930 - locotenent-colonel, respectiv căpitan-comandor de la 31 decembrie 1932 când este confirmat în Aeronautică;
1934 - comandor;
1940 - general de escadră;
1943 - general comandant;
Funcții militare[modificare | modificare sursă]
1925 - 1932 comandant al Școlii Tehnice a Aeronauticii.[2]
22 iunie 1941 - 1 august 1944 - comandant al Comandamentului Forțelor Aeriene; 22 iunie 1941 - 16 octombrie 1941 a comandat și Gruparea Aeriană de Luptă. A fost decorat cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu prima și a doua baretă și clasa Cavaler (toate trei la 1 iulie 1942) „pentru destoinicia cu care a comandat Gruparea Aeronavă de Luptă în campania 1941, și exemplul personal în exercitarea comandamentului. Prin măsurile luate, această Grupare a răspuns misiunilor primite, câștigând spațiul aerian în Basarabia de Sud, sprijinind Armata IV-a la trecerile peste Prut și Nistru, desorganizând retragerea inamicului, iar in batălia dela Odesa împiedicând reacțiunile la dreapta Armatei IV-a. A executat 56 ore de sbor în zona de operații sub amenințarea aeriană a inamicului”.[3]
1 august 1944- 1 noiembrie 1944 - comandant al Comandamentului Apărării Pasive;
15 august 1944 - 28 martie 1945 - comandant al Comandamentului Aviației.
Generalul comandant aviator Constantin Celăreanu a fost trecut din oficiu în rezervă pentru limită de vârstă de la data de 24 iunie 1945, prin decizia ministerială nr. 1.659 din 22 septembrie 1944.[4]
28 martie 1945 - trecut în rezervă prin Decret Regal publicat în Monitorul oficial nr. 73 din 29 martie 1945.
Decorații[modificare | modificare sursă]
Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor (8 iunie 1940)[5]
Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Crucea de aur cu prima și a doua baretă (1 iulie 1942)[3]
Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Cavaler (1 iulie 1942)[3]
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Alesandru Duțu, Florica Dobre, Leonida Loghin, Armata română în al Doilea Război Mondial (1941-1945): Dicționar, Ediția a 2-a, Editura Enciclopedică, București, 2017, p. 106
- ^ Marius-Adrian Nicoară, Daniel Stan, Gabriel-Cristian Mocanu, Comandanții școlilor aripilor românești, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2012, p. 104
- ^ a b c Decretul Regal nr. 1.935 din 1 iulie 1942 pentru conferiri de decorațiuni și războiu ofițerilor și trupei din armata germană și română, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 161 din 14 iulie 1942, partea I-a, p. 5.825.
- ^ Decizia ministerială nr. 1.659 din 22 septembrie 1944 pentru treceri din oficiu în pozițiunea de rezervă, publicată în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 222 din 26 septembrie 1944, partea I-a, p. 6.420.
- ^ Decretul Regal nr. 1.909 din 8 iunie 1940 pentru conferiri de ordine și medalii, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.825.
 | Acest articol biografic despre un general român este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |