Constantin Bușilă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Constantin Bușilă
Constantin Bușilă.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuElena
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor
În funcție
iulie 1941 – octombrie 1943

Profesieinginer

Constantin D. Bușilă (n. 4 mai 1877, Galați – d. 3 februarie 1950, închisoarea Aiud) a fost un inginer și om politic român, Ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor în Guvernul Ion Antonescu, fondatorul Institutului Român de Energie.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tatăl său, Dimitrie Bușilă a fost căpitan în Armata Română. A căzut pe câmpul de luptă la 31.08.1877, în Războiul pentru Independență, în bătălia de la Grivița, pe când fiul său avea aproape 4 luni și pe care nu a reușit să-l vadă niciodată.[1]

Constantin urmează cursurile Liceului “Principatele Unite” din Iași, după care se înscrie la Școala Națională de Poduri și Șosele din București. Aici termină studiile în 1900 ca șef de promoție după care pleacă la Liège în Belgia, pentru un an, unde își susține teza de doctorat în domeniul electrotehnic.

Cariera profesională[modificare | modificare sursă]

La întoarcerea în țară este angajat de Anghel Saligny pentru a participa la proiectarea și construcția Portului Constanța. Aici Constantin Bușilă se ocupă de proiectarea centralei electrice antrenată de un motor Diesel de 1600 CP și care se termină de construit în 1904, când este numit aici director până în anul 1909. De aici se transfer la Societate de Tramvaie din București ca director adjunct.

Când Anghel Saligny devine Ministru al Lucrărilor Publice între anii 1918-1919, Constantin Bușilă este numit în funcția de Secretar General.

În 1919 participă, ca membru fondator, la înființarea celei mai mari societăți petroliere, Creditul Minier, care urmărea apărarea intereselor românești de exploatarea zăcămintelor naturale concesionate unor companii străine. Participă la electrificarea căilor ferate începând în 1912 cu linia Arad-Pancova care a fost inaugurată in 1913 și continuând cu linia ferată de pe Valea Prahovei. A combătut cu vehemență proiectul de concesionare a atelierelor CFR.[2] În anul 1923 este cooptat în Comitetul Tehnic Special înființat pe lângă Direcția generală a construcțiilor de cale ferată din cadrul Ministerului comunicațiilor, cu rol de a examina toate aspectele tehnice ce țineau de construcția de căi ferate - stabilirea traseelor optime, realizarea proiectelor, realizarea licitațiilor etc. [3] Una dintre probleme importante pe care le avea în vedere inginerul Bușilă o reprezenta și electrificarea căilor ferate. [4] De asemenea, în perioada următoare este cooptat (alături de alți specialiști de renume) în Consiliul superior al energiei din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului[5] și în Consiliul tehnic superior al Ministerului Lucrărilor Publice.[6] [7]

Inginerul Constantin Bușilă, Ministrul Lucrărilor Publice și Comunicațiilor, alături de Regele Mihai I, cu ocazia Expoziției româno-germane de autostrăzi și căi navigabile, 15 aprilie - 15 iunie 1943.

În anul 1924 pe Constantin Bușilă îl aflăm la Uzinele Reșița, administrator delegat.[8] [9]

De asemenea, îl găsim la Societatea "Electrica"[10], din această poziție făcând parte din "Comitetul Onorific al celei de A VI-a Conferință Internațională de Chimie Pură și Aplicată" - 15 iunie 1925.[11]

Schiță-portret Constantin Bușilă, cu ocazia procesului Guvernului Antonescu, 1946 - autoare Eva Munteanu.

În anul 1926 contribuie la înființarea [Institutului Român de Energie] (IRE) care activează și azi sub numele de Institutul Național Român pentru Studiul Amenajării și Folosirii Surselor de Energie - IRE. În cadrul Institutului fondează Buletinul Institutului Român de Energie, în care publică inventatorul craiovean al pilelor K, Nicolae Vasilescu Karpen. În același an este cooptat în consiliul de administrație al Societății "Astra" - Prima fabrică română de vagoane și motoare.[12]

În 1927 participă la înființarea Comitetului Electrotehnic Român și face parte din primul birou de conducere, în calitate de vicepreședinte.

Între anii 1935-1944, Constantin Bușilă devine președintele Societății Politehnice[13], înființată de Teodor Dragu în 1881, poziție din care se implică mai mult în adoptarea mai multor legi legate de apărarea titlului de inginer.

La întoarcerea la București, după construcția centralei de la Constanța, începe activitatea didactică la Școala Națională de Poduri și Șosele la Catedra de organe de mașini și tehnologie mecanică[14], ulterior ca prorector în cadrul Școlii Politehnice și apoi ca Decan al Facultății de Electromecanică până în 1940.

A făcut parte (1924...) din Societatea Anonimă "NATURA" pentru răspândirea științei și industria aparatelor științifice. De asemenea, a făcut parte din Comitetul editorial al periodicului Societatea de mâine (1926...).[15]

Vila „Constantin Bușilă” din Sinaia

În perioada 1941-1943, la insistențele lui Ion Antonescu, devine Ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor. Una dintre problemele avute în vedere în acea perioadă pentru îmbunătățirea sistemelor de transport, o constituie amenajarea Dunării.[16] "Expoziția româno-germană de autostrăzi și căi navigabile"[17] organizată la București în Palatul Muzeului Național, în perioada 15 aprilie - 15 iunie 1943, a reprezentat ocazia de a arăta stadiul dezvoltării mijloacelor de comunicație pe apă și terestre în perioada anilor de ocupație germană.

În vara anului 1945 este arestat[18], alături de demnitari politici, iar în 6 mai 1946 este judecat[19] [20] și condamnat la închisoare[21].

Vila Constantin Bușilă[modificare | modificare sursă]

În Sinaia, pe str. Mănăstirii nr.13, se află Vila „Constantin Bușilă”[22], cunoscută și sub titulatura de „Casa cu farfurii” datorită farfuriilor ceramice multicolore ce decorează brâul de la baza acoperișului și de la baza din piatră a balcoanelor din lemn. Vila a fost realizată în anii 1928-1930, fiind opera arhitectului Duiliu Marcu.

Vila este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Prahova[23], poziția 788, la adresa Strada Mănăstirii nr.13, Sinaia, având cod LMI PH-II-m-B-16693

Onoruri[modificare | modificare sursă]

Materiale publicate[modificare | modificare sursă]

Urmare activității sale științifice și politice, Constantin Bușilă a întocmit peste 55 de lucrări - articole, cuvântări, discursuri parlamentare etc.

  • Organe de mașini, vol. 1, 2, Editura Politehnicei, București, 1940-1941, 578 p./221 pl.;
  • Electrificarea drumurilor de fer, București, 1935, 37 p.;
  • Electrificarea drumurilor de fier, Natura, Anul XXIII, 1934, nr. 10, 15 decembrie, pp. 1-4;
  • Industria pentru apărarea națională, Finanțe și Industrie, Revistă săptămânală de studii și actualități economice, anul II, nr.33[24]
  • Învățământul tecnic superior, Publicațiunile Ministerului Lucrărilor Publice, București, 1919, 181 p.;
  • Problema energiei în România: note cu privire la stabilirea unei politici a izvoarelor de energie. Comunicare făcută la al 2-lea Congres al Inginerilor din România, Buletinul AGIR, 1922, anul IV, nr. 10, Timișoara, 41 p.;
  • La Conférence Mondiale de l’Énergie: compte-rendu de la session spéciale de Bâle, Annales des mines de Roumanie, IX-e année, 1926, nr. 12, 47 p.;
  • Cuvântare rostită cu ocazia Serbării de aniversare a 75 de ani de învățământ technic în România, 50 de ani de la reorganizarea Școalei de Poduri și Șosele și 10 ani de la înființarea Școalei Politechnice, Școala Politechnică Regele Carol II București - Anual pentru anul școlar 1931-1932, 1933, pp. 21-22;
  • Cu privire la situația economică, Discurs ținut în ședința Adunării Deputaților din 2 decembrie 1931, cu ocazia discuției răspunsului la Mesajul Tronului, 92p.;
  • Învățământul technic superior, Cuvântări rostite în ședințele Adunării Deputaților din 28 martie și 12 aprilie 1932, cu ocazia discuției la Legea învățământului universitar, 51 p.;
  • Problema drumurilor, Cuvântare rostită în ședința Adunării Deputaților din 9 februarie 1932, cu ocazia discuției la Legea drumurilor, 60 p.;
  • Politica economică, Interpelare dezvoltată în ședința Adunării Deputaților din 26 martie 1932, București, 133 p.;
  • Cu privire la situația economică: discurs ținut în ședința Adunării Deputaților dela 2 decemvrie 1931, cu ocazia discuțiunei răspunsului la Mesajul Tronului, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 66 p.;
  • Învățământul profesional al meseriilor, 1935, București, 42 p.;
  • Electrificarea drumurilor de fer, 1935, București, 37 p.;
  • Institutul Român de Energie - Zece ani de existență: 1926-1936, București, 1936, 51 p;
  • Electrificarea rurală, București, 1937, 60 p.;
  • Organizarea inginerilor, București, 1938, 39 p.;
  • Formarea inginerilor, București, 1938, 51 p.;
  • Industria românească în decurs de 50 ani: 1881-1931. Câteva note, Buletinul Societății Politecnice, 1931, nr. 12, 16 p.;
  • Anghel Saligny: 1854-1925, 1935, București, 19 p.;
  • André-Marie Ampère: 1775-1836. Comemorarea centenarului, cuvântări ținute de: Constantin D. Bușilă, N. Vasilescu Karpen, Dr. Hurmuzescu, Ion Ionescu, Ioan Ștefănescu-Radu, 1936, 32 p.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Grivița, Familia, Anul XXIV, 1888, nr. 28, 10/22 iulie, p. 320.
  2. ^ Protestul societății politechnice contra cedării atelierelor C.F.R., Românul, Anul IX, 1920, nr. 265, 10 decembrie, p. 2.
  3. ^ Înființarea unui comitet technic la direcția cfr, Gazeta Transilvaniei, Anul LXXXVI, 1923, nr.124, 14 iunie, p. 3.
  4. ^ Asupra electrificării căilor ferate - I. Aprihăneanu, Natura, Anul XIII, 1924, nr. 10, octombrie, p. 29.
  5. ^ Decret regal nr. 3.553 din 18 octomvrie 1924, Monitorul Oficial nr. 232 din 22 octomvrie 1924, p.11641.
  6. ^ Decizia nr. 23.648 din 30 decemvrie 1924, Monitorul Oficial nr. 9 din 14 ianuarie 1925, p.324.
  7. ^ Decizia nr. 21.494 din 23 decemvrie 1926, Monitorul Oficial nr. 290 din 30 decemvrie 1926, p.19684.
  8. ^ Decizia ministerială nr. 30.937 din 30 iunie 1923, Monitorul Oficial nr. 60 din 18 martie 1924, p.3052.
  9. ^ O vizită la Reșița. Pe mâna cui se află avuția țării - Ioan Istrate, România Întregită, Anul I, 1925, no. 4, 15 martie, p. 7.
  10. ^ ELECTRICA - Procesul verbal al ședinței adunării generale din 10 iunie 1924, Monitorul Oficial nr. 132 din 21 iunie 1924, p.6866.
  11. ^ A șasea Conferință Internațională a Chimiei Pure și Aplicate, Natura, Anul XIV, 1925, nr. 5, mai (supliment), p. 46.
  12. ^ ASTRA - Procesul verbal al adunării generale ordinare din 3 iunie 1926, Monitorul Oficial nr. 139 din 24 iunie 1926, p.9317.
  13. ^ O aniversare, Natura : Revistă științifică de popularizare, 30, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 1941, p.463.
  14. ^ Monitorul Oficial, 107, nr. 16, 19 ianuarie 1939, p.244.
  15. ^ Revistele economice, Societatea de mâine, Anul IV, 1927, nr. 4, ianuarie 30, p. 46.
  16. ^ Dunărea, artera Europei Centrale, Revista economică, Anul XLIII, 1941, nr. 43-44, noiemvrie 1, Sibiu, p. 264.
  17. ^ Expoziția româno-germană de autostrăzi și căi navigabile, Cele Trei Crișuri, Anul XXIV, 1943, nr. 5-6, mai - iunie, pp. 105-109.
  18. ^ Știrile săptămânii. Arestări de foști miniștri, Unirea poporului, Anul XXVII, 1945, nr. 22, 3 iunie, p. 4.
  19. ^ Știrile săptămânii. Marele proces, Unirea poporului, Anul XXVIII, 1946, nr. 20, 19 mai, p. 4.
  20. ^ Antoneștii condamnați la moarte. Încă 11 acuzați au primit aceeași pedeapsă, Scânteia, 16, nr. 527, 19 mai 1946, p.1.
  21. ^ Știrile săptămânii. Sentința în procesul criminalilor de răsboi, Unirea poporului, Anul XXVIII, 1946, nr. 22, 2 iunie, p. 4.
  22. ^ Casa cu farfurii din Sinaia, Petruș Lungu, 8 ianuarie 2015.
  23. ^ Lista monumentelor istorice 2015 - Județul Prahova, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.113 bis, 15.02.2016, p.2194
  24. ^ Industria pentru apărarea națională - Eugen Munteanu, Viața Ardealului, Anul I, 1934, nr. 9, 3 septembrie, pp. 17-21;