Conrad I de Suabia
| Conrad I de Suabia | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 915 d.Hr.  |
| Decedat | (82 de ani) |
| Părinți | Odo, Count of Wetterau[*] Judith von Öhningen[*][1] |
| Frați și surori | Heribert von der Wetterau[*] |
| Căsătorit cu | Richlint von Marchtal[*] () Richilda de Saxonia[*] () |
| Copii | Herman al II-lea de Suabia Itha of Öhningen[*] |
| Ocupație | aristocrat[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce |
| Familie nobiliară | Conradini |
| Duce al Suabiei | |
| Domnie | – |
Modifică date / text  | |
Conrad I (d. 20 august 997), membru al dinastiei Conradinilor, a fost duce de Suabia de la 983 până la moarte.[2]
Există anumite confuzii cu privire la familia lui Conrad. Identitatea părinților săi nu este cunoscută cu certitudine. Aceeași situație este și în cazul soției sale, care nu pare să aibă cum să fie fiica ducelui Liudolf de Suabia. Se știe doar că a avut cel puțin șase copii, inclusiv succesorul său în Suabia, Herman al II-lea.
Când ducele Otto I de Suabia a murit pe neașteptate în timpul campaniei din Italia din 981–982, era necăsătorit și fără urmași. Împăratul Otto al II-lea l-a înfeudat cu Ducatul de Suabia pe Conrad care îi era loial.[2]
Atribuirea titlului de Duce de Suabia lui Conrad a marcat revenirea Conradinilor la cârmuirea Ducatului de Suabia după o pauză ce dura din anul 948.
Conrad a murit în 997 și a fost succedat de fiul său, Herman al II-lea, acesta fiind primul caz din istoria Ducatului de Suabia în care succesiunea la conducerea ducatului s-a realizat prin moștenire directă de la tată la fiu.
Căsătorie și descendenți[modificare | modificare sursă]
Conrad s-a căsătorit în 948[3] cu Reginlint care, conform unei opinii izolate, era o fiică a ducelui Liudolf de Suabia (930–957) din familia Liudolfingilor și, prin urmare, o nepoată a împăratului Otto I.
Conrad a avut cel puțin șapte copii:[2]
- Liutold de Önningen (920–997);[4]
- Conrad;[5]
- Hermann al II-lea (d. 1003), duce al Suabiei din 997, candidat la alegerea regelui romano-german din 1002/1003; căsătorit în 988 cu Gerberga de Burgundia (965–1019), fiica lui Conrad I al Burgundiei;[6]
- Ita de Önningen, căsătorită cu Rudolf al II-lea, conte de Altdorf (din familia Welfilor);[7]
- o fiică, după 1011 căsătorită cu Vladimir I Swjatoslawitsch (Vladimir cel Sfânt, d. 15 iulie 1015), Mare Prinț al Kievului;[8]
- Iudita (d. 1020), căsătorită cu NN de Rheinfelden și apoi cu Adalbert, conte de Metz;[9]
- Cunizza (d. 1020) căsătorită cu Frederic I, conte de Dießen.[10]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ The Peerage
- ^ a b c „Digitale Bibliothek - Münchener Digitalisierungszentrum” (în germana). daten.digitale-sammlungen.de. Accesat în .
- ^ „Reginlint: Genealogics”. www.genealogics.org. Accesat în .
- ^ „Liutold von Oenningen: Genealogics”. www.genealogics.org. Accesat în .
- ^ „Konrad von Oenningen: Genealogics”. www.genealogics.org. Accesat în .
- ^ „Hermann II, Herzog von Schwaben 997-1003 : Genealogics”. www.genealogics.org. Accesat în .
- ^ „Ita von Oeningen: Genealogics”. www.genealogics.org. Accesat în .
- ^ „NN von Oenningen: Genealogics”. www.genealogics.org. Accesat în .
- ^ „Judith von Oenningen: Genealogics”. www.genealogics.org. Accesat în .
- ^ „Kunizza von Oenningen: Genealogics”. www.genealogics.org. Accesat în .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- "Konrad Herzog von Schwaben, Graf von Oenningen", Genealogics citing E.S.
- Eduard Hlawitschka, Konradiner-Genealogie, unstatthafte Verwandtenehen und spätottonisch-frühsalische Thronbesetzungspraxis. Ein Rückblick auf 25 Jahre Forschungsdisput, (Monumenta Germaniae Historica, Studien und Texte 32) XX și 220 S, Hannover, 2003. ISBN 3-7752-5732-2. (în limba germană)
- Armin Wolf: Wer war Kuno „von Öhningen“. Überlegungen zum Herzogtum Konrads von Schwaben († 997) und zur Königswahl vom Jahre 1002. În: Deutsches Archiv für Erforschung des Mittelalters. , vol. 36, 1980, pp. 25–83,
- Donald C. Jackman: The Konradiner. A Study in Genealogical Methodology (Studien zur europäischen Rechtsgeschichte. Veröffentlichungen des Max-Planck-Instituts für Europäische Rechtsgeschichte. vol. 47), Editura Klostermann, Frankfurt pe Main 1990, ISBN 3-465-02226-2.
- Johannes Fried: Prolepsis oder Tod. Methodische und andere Bemerkungen zur Konradiner-Genealogie im 10. und frühen 11. Jahrhundert. În: Johannes Dahlbauer î. a. (ed.): Papstgeschichte und Landesgeschichte. Festschrift für Hermann Jakobs zum 65. Geburtstag. , Köln, 1995.
