Condițiile Karush-Kuhn-Tucker

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Condițiile Karush–Kuhn–Tucker (KKT) sunt condiții necesare și suficiente de găsire a soluțiilor pentru probleme neliniare. Condițiile KKT pot fi folosite pentru rezolvarea unor probleme care conțin constrângeri de tip egalitate și inegalitate, fiind o generalizare a multiplicatorilor Lagrange, care pot fi folosiți doar pentru constrângeri de tip egalitate. Sistemul de ecuații care corespunde soluțiilor KKT nu poate fi mereu rezolvat analitic, în acest caz fiind nevoie de metode numerice de optimizare. Multi algoritmi de optimizare pot fi interpretați ca fiind metode numerice care rezolva sistemul de ecuații KKT.  [1]

Condițiile KKT sunt numite după matematicienii Harold W. Kuhn si Albert W. Tucker care le-au publicat în 1951.[2] Mai târziu s-a descoperit faptul ca William Karush a dedus condițiile necesare în teza sa de masterat din 1939.[3][4]

Definiție[modificare | modificare sursă]

Se considera următoarea problema de optimizare non-liniară:

maximizează
astfel încât

unde x este variabila ce trebuie optimizată, este funcția obiectiv ce trebuie maximizată (denumită și funcție de cost), sunt funcțiile de constrângere de tip inegalitate, iar sunt funcțiile de constrângere de tip egalitate. Parametrii m și l reprezinta numărul de constrângeri de tip inegalitate, respectiv egalitate.

Condițiile necesare KKT[modificare | modificare sursă]

Se presupune că atât funcția obiectiv cât și funcțiile de constrângere și sunt continue și derivabile într-un punct . Dacă este un punct de minim local care satisface anumite condiții de regularitate, atunci există și , denumiți multiplicatori KKT, astfel încât următoarele 4 condiții KKT sunt satisfăcute:

Diagrama de optimizare cu constrângeri.
Condiția Lagrange de staționaritate
pentru maximizarea lui f(x):
pentru minimizarea lui f(x):
Condiția de fezabilitate primară
Condiția de fezabilitate duală
Condiția de staționaritate complementară – lipsă de energie

In cazul în care , (i.e. atunci când nu exista constrângeri de tip inegalitate), conditiile KKT corespund metodei multiplicatorilor Lagrange, iar multiplicatorii KKT sunt numiți multiplicatori Lagrange.

Dacă funcțiile din cerinta problemei nu sunt derivabile în punctul , se pot aplica asa-numitele versiuni subdiferentiale ale teoremei Karush–Kuhn–Tucker (KKT).[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Boyd, Stephen; Vandenberghe, Lieven (). Convex Optimization. Cambridge: Cambridge University Press. p. 244. ISBN 0-521-83378-7. MR 2061575. 
  2. ^ Kuhn, H. W.; Tucker, A. W. (). „Nonlinear programming”. Proceedings of 2nd Berkeley Symposium. Berkeley: University of California Press. pp. 481–492.  Format:MR
  3. ^ W. Karush (). „Minima of Functions of Several Variables with Inequalities as Side Constraints”. M.Sc. Dissertation. Dept. of Mathematics, Univ. of Chicago, Chicago, Illinois. 
  4. ^ Kjeldsen, Tinne Hoff (). „A contextualized historical analysis of the Kuhn-Tucker theorem in nonlinear programming: the impact of World War II”. Historia Math. 27 (4): 331–361. doi:10.1006/hmat.2000.2289. MR 1800317. 
  5. ^ Ruszczyński, Andrzej (). Nonlinear Optimization. Princeton, NJ: Princeton University Press. ISBN 978-0691119151. MR 2199043.