Sari la conținut

Concesiunea română din Saranda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Concesiunea română din Saranda
—  Concesiune internațională  —
Regatul Albaniei| Regatul Albaniei – Protectoratul italian al AlbanieiProtectoratul italian al Albaniei|
DrapelStemă
DrapelStemă
Guvernare
Istorie
Epoca istoricăPerioada interbelică
Donarea teritoriului către statul român
Ocuparea Albaniei de Italia
Date statistice
Suprafață 
 - 193429,8 km²
În prezent parte din
Albania

Concesiunea română din Saranda (în albaneză Koncesioni rumun në Sarandë) a fost un teritoriu din cadrul orașului albanez Saranda administrat de România între 13 august 1934 și 7 aprilie 1939.

Teritoriul, situat pe o coastă a Mării Adriatice, a fost acordat în 1934 de regele Zog I al Albaniei istoricului și politicianului român Nicolae Iorga, în semn de recunoaștere pentru întreaga activitate științifică a acestuia din urmă cu privire la istoria albaneză.[1]

La 13 august 1934 Iorga a donat jumătate din acest teritoriu statului român, acordând astfel României un teritoriu de peste mări și o coastă la Marea Adriatică.[2][3]

În cadrul concesiunii a fost fondat în 1937 un institut românesc. Clădirea institutului a fost proiectată de arhitectul român Petre Antonescu. Institutul a funcționat între 1937 și 1940, apoi din nou între 1942 și 1944.[1][3]

Concesiunea a fost achiziționată de România prin „soft power” și, prin urmare, elemente ale Forțelor Armate Române nu au fost niciodată dislocate în zonă. Teritoriul a fost în cele din urmă cucerit de Italia, împreună cu toată Albania, în aprilie 1939.

Autoritățile române au subliniat de-a lungul timpului importanța finalizării rapide a procesului de retrocedare a Casei Iorga din Saranda, proprietate a statului român, naționalizată după instaurarea regimului comunist în Albania și vândută de autoritățile albaneze unei persoane private după căderea regimului totalitar în 1991.

  1. ^ a b Mustafa Türkeș, 100. yılında Balkan Savașları (1912-1913): ihtilaflı durușlar, Türk Tarih Kurumu, 2014, p. 409
  2. ^ Constantin Hamangiu, George Alexianu, Codul general al României: (Codurile, legile și regulamentele în vigoare) Intocmit după textele oficiale, vol. 26, Impt. Centrală, București, 1938, Partea a II-a, p. 1318.
  3. ^ a b Virgil Cândea, Mărturii românești peste hotare: mică enciclopedie de creații românești și de izvoare despre români în colecții din străinătate. India - Olanda : supliment Albania - Grecia, vol. 2, Editura Enciclopedică, București, 1998, p. 2.