Concertino
Concertino (în traducere literală din italiană: concert mic) desemnează în muzica barocă un grup de instrumente soliste[1] care dialoghează cu restul orchestrei – numit ripieno sau concerto grosso (concert mare) – și creând contraste dinamice. El este utilizat cu preponderență în genul muzical concerto grosso, dar și în genul simfonie concertantă(it). Grupul concertino cântă adesea și împreună cu restul orchestrei, uneori la unison, alteori diferențiindu-se în mod contrastant. Mai redus decât ripieno, concertino interpretează de obicei pasaje cu caracter de virtuozitate.
Note[modificare | modificare sursă]