Comisia Literară Albaneză

Comisia Literară Albaneză
Înființare	1 septembrie 1916 (1916-09-01)
Scop/Misiune	patriotic, intelectual
Sediu	Shkodër, Principatul Albaniei
Limbi oficiale	Albaneză
Oameni cheie	Gjergj Fishta Luigj Gurakuqi Gjergj Pekmezi Hil Mosi Mati Logoreci Ndre Mjeda Aleksandër Xhuvani

Comisia Literară albaneză (în albaneză Komisija Letrare Shqipe), cunoscută și sub numele de Comisia Literară de la Shkodër, a fost un comitet academic înființat în anul 1916 în orașul Shkodër din nordul Albaniei. Ea a reunit personalități importante ale publicisticii și literaturii albaneze din acea vreme și a fost formată cu scopul de a defini norme lingvistice și reguli ortografice fixe pentru limba albaneză, care lipseau la acea vreme, pentru a stimula publicarea manualelor școlare.

Istoric

Comisia a fost înființată oficial la 1 septembrie 1916 la inițiativa diplomatului austriac August Ritter von Kral. Printre membrii comisiei s-au numărat Gjergj Fishta, Luigj Gurakuqi, Hil Mosi, Aleksandër Xhuvani, Maximilian Lambertz, Gjergj Pekmezi, Ndre Mjeda, Sotir Peci și Mati Logoreci. Membrii comisiei au convenit asupra necesității de a avea un standard ortografic „cât mai fonetic posibil” și o limbă literară unificată, care să păstreze ceea ce aveau în comun dialectele albaneze și să excludă toate formele regionale stigmatizate.

Facsimil al unuia dintre procesele verbale ale comisiei. Această ședință a avut loc în 16 septembrie 1916 (data apare în partea de sus a documentului)

Fishta a îndeplinit un rol principal în cadrul comisiei. El s-a străduit din răsputeri să-i convingă pe membrii comisiei să accepte ca dialectul din Shkodër să formeze baza limbii albaneze standard, ca urmare a contribuției culturale pe care scriitorii și literatura care foloseau acest dialect au adus-o culturii albaneze din acea vreme, „așa cum limba lui Dante servise pentru limba italiană literară”. În ciuda influenței lui Fishta și a faptului că alți membri fondatori proveneau, de asemenea, din Shkodër, demersul lui nu a avut succes. Sub influența lui Aleksander Xhuvani, care a declarat că „unitatea limbii este unitatea națiunii” (în albaneză Njisia e gjuhes asht njisia e kombit.), comisia a acceptat ca dialectul din Elbasan să fie folosit ca bază a limbii albaneze standard. Deși este un dialect gheg, el este unul sudic și cel mai apropiat posibil de dialectul tosk. Standardul lingvistic albanez a fost adoptat de Congresul Educațional de la Lushnje în 1920.

Comisia a publicat o carte de citire pentru școlile gimnaziale în anul 1920. Cu toate acestea, deoarece nu au fost publicate niciun dicționar și nicio gramatică oficială în noul standard lingvistic, acesta nu s-a impus. Mai mult, majoritatea scrierilor și traducerilor create în timpul Renașterii Naționale Albaneze (1870–1912) și la începutul secolului al XX-lea au fost scrise în dialectul tosk.

După aceea

Eforturile pentru standardizarea limbii au continuat după cel de-al Doilea Război Mondial. O conferință a avut loc la Priștina în 1968, Conferința Lingvistică din Priștina (în albaneză Konsulta gjuhësore e Prishtinës), la care etnicii albanezi din Iugoslavia au adoptat standardul lingvistic folosit până atunci în Albania și bazat pe dialectul tosk în detrimentul dialectului gheg. Standardul lingvistic actual bazat pe dialectul tosk a fost stabilit de Congresul de Ortografie a Limbii Albaneze din 1972.

Vezi și

• Congresul de la Manastir