Cleomene

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Cleomene I (gr. Κλεομένης) a fost rege agiad al Spartei, între c. 521-489 îHr.

Potrivit relatării lui Herodot, tatăl lui Cleomene, regele Anaxandridas II, nu avea copii de la soția sa legitimă. Anaxandridas se căsătorise cu o fiică a sorei sale[1](obiceiul căsătoriei cu nepoatele este reiterat de altfel de Leonidas care, succedându-i lui Cleomene, se va căsători cu fata sa, Gorgo). Consiliul eforilor i-a cerut să-și ia o altă soție care să-i poată aduce copii. Deși Anaxandridas a refuzat inițial, presiunea eforilor l-a obligat să-și ia o a doua soție, fata lui Prinetadas fiul lui Demarmenus, care a fost mama lui Cleomene. La scurt timp după nașterea sa prima soție a lui Anaxandridas i-a adus și ea copii: Dorieus, Leonidas (cel ce avea să devină vestit prin rezistența la Termopile) și Cleombrot, frații săi vitregi.

Herodot îl menționează cu mai multe ocazii în Istoriile sale cu o anumită incoerență: îl numește simultan „cel mai drept dintre oameni” și „nebun de legat”.

Cleomene a respins cererea lui Aristagoras din Milet de a interveni militar pentru a sprijini revolta cetăților ioniene de pe coasta Asiei Mici. Aristagoras îi propusese să invadeze Persia până la capitala Ecbatana, dar Cleomene a respins acest plan din cauza lungimii drumului.

Cleomene a purtat ostilități față de Argos, arzând crângul sacru al templului Herei din țara argivă.

L-a demis pe co-regele său Demaratus (Sparta avea doi regi), în 491 î.Hr., corupând Pythia, oracolul din Delphi. Când s-a aflat despre coruperea oracolului, a fost arestat și s-a sinucis cerând un un cuțit unui hilot și mutilându-se.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hdt. 5 39