Sari la conținut

Claxon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un claxon utilizat pentru biciclete ca mijloc de avertizare sonoră

Un claxon este un dispozitiv de semnalizare sonoră folosit de obicei la automobile[1], autobuze, troleibuze, tramvaie și la alte tipuri de vehicule.

Cuvântul provine din limba franceză, de la termenul klaxon.[2][3][4]

Claxon electric al unui autovehicul

În general, autovehiculele sunt echipate cu mijloace de avertizare sonoră. Inițial, conducătorii auto foloseau fluiere, clopote și claxoane manuale pentru a atenționa pietonii. La începutul anilor 1908, inginerul american Miller Reese Hutchison a inventat claxonul electromagnetic folosit în prezent.[5]

În țările în care se aplică Convenția de la Viena privind traficul rutier, printre care se află și România, utilizarea mijloacelor de avertizare sonoră este permisă numai în următoarele situații:[6][7]

  • în afara localităților
  • cu scopul evitării unui accident
  • pentru avertizarea unui alt participant la trafic că urmează să fie depășit, numai în afara localităților

În România, utilizarea claxonului este reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, articolul 113.[8]

În Statele Unite ale Americii

[modificare | modificare sursă]

Fiind o republică federală, legile din Statele Unite cu privire la folosirea mijloacelor sonore de avertizare pentru automobile variază de la stat la stat.[9] De exemplu, în New York City, folosirea nejustificată a claxonului este ilegală, deși sancțiunile sunt aplicate foarte rar.[10] Legea statului New York le permite orașelor cu o populație mai mare de un milion să sancționeze conducătorii auto pentru utilizarea excesivă a claxonului.[11] În California, echiparea vehiculelor cu claxoane care produc un zgomot care depășește 110 decibeli este interzisă.[12]

Din cauza poluării fonice, China a interzis utilizarea claxoanelor pentru automobile în orașe ca Beijing și Shanghai.[13][14]

  1. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică (). Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită). Editura Univers Enciclopedic Gold. 
  2. ^ Florin Marcu; Constant Maneca (). Dicționar de neologisme. Editura Academiei, București, 1986. 
  3. ^ Florin, Marcu (). Marele dicționar de neologisme. Saeculum. 
  4. ^ Noul dicționar explicativ al limbii române. Editura Litera Internațional. . 
  5. ^ Miller Reese Hutchison. „The Evolution of the Car Horn” [Evoluția Claxonului Mașinilor] (în engleză). Accesat în . 
  6. ^ „Convenția asupra circulației rutiere din 08.11.1968, Reguli aplicabile circulației rutiere - Articolul 28: Avertismente sonore și luminoase”. Lege5 Online. Accesat în . 
  7. ^ „CONVENTIE din 8 noiembrie 1968 asupra circulatiei rutiere*)”. MonitorulJuridic. Accesat în . 
  8. ^ „Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice din 04.10.2006”. Monitorul Oficial, Partea I nr. 876 din 26 octombrie 2006. Guvernul României. 
  9. ^ Associated Press (). „Car horns can vary by country and culture” [Claxoanele mașinilor pot să difere în funcție de țară și cultură]. Tampa Bay Times (în engleză). Accesat în . 
  10. ^ Paulsen, Ken (). „$350 fine for improper honking of horn -- how often are you guilty?” [Amendă de 350 de dolari pentru folosirea incorectă a claxonului -- cât de des ești vinovat?]. Silve (în engleză). Accesat în . 
  11. ^ „Assembly Bill A479” (în engleză). Senatul Statului New York. Accesat în . 
  12. ^ Nick Kurczewski (). „Meep Meep! The History and Evolution of Car Horns” [Meep Meep! Istoria și Evoluția Claxoanelor pentru Automobile] (în engleză). Accesat în . 
  13. ^ Yaxin, Bai (). „To honk or not to honk - that is the question in China?” [A claxona sau a nu claxona - aceasta este întrebarea în China?]. China Plus. Accesat în . 
  14. ^ Chen Xiaoru (). „Car horn ban ill-conceived” (în engleză). Global Times (China). Accesat în .