Claudia Partole
Claudia Partole | |
Claudia Partole la o întâlnire cu copiii la biblioteca „Ovidius”, în cadrul programului „Copiii Chișinăului citesc o carte” | |
Date personale | |
---|---|
Născută | (69 de ani)[1] Cotova, raionul Drochia, RSS Moldovenească, URSS |
Cetățenie | Republica Moldova |
Ocupație | scriitoare jurnalistă |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea de Stat din Moldova |
Premii | Medalia „Mihai Eminescu” () |
Modifică date / text |
Claudia Partole (n. , Cotova, raionul Drochia, RSS Moldovenească, URSS) este o poetă, eseistă, prozatoare, autoare de piese și jurnalistă din Republica Moldova.[2][3]
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut în familia lui Afanasie și Elizaveta-Lidia Partole. În 1977 a absolvit secția ziaristică a Facultății de Filologie de la Universitatea de Stat din Moldova.[3] După absolvire, lucrează redactor la Editura „Cartea moldovenească” (1979-1981), colaborator la ziarul „Învățământul public” (actualmente „Făclia”) (1981-1985), colaborator literar la revista „Alunelul” (1985-1994), redactor-șef la revista „Festina lente” a Școlii de Limbi Moderne și Management, unde a fost și învățător de etică și estetică (1994-1997).
Din 1994 este moderatoarea Cenaclului literar (azi Salonul literar-artistic) „La Creangă” de pe lângă Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”, colaborând în paralel și cu alte publicații.[3][4] Activează la Radio și Televiziune și în presa scrisă: „Învățământul public”, „Alunelul”, „Patria tânără”, „Moldova Suverană”, „Universul credinței”; în prezent este redactor-șef al revistei „Univers muzical”. [3][5] În anul 1993 devine membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova, iar în anul 2000 a Uniunii Scriitorilor din România. Este și membră a Uniunii Jurnaliștilor din Republica Moldova.[3] Cartea Are mama fată mare a fost declarată „cea mai bună carte pentru copii a anului 1992”.[3]Membru al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova.
Activitate
[modificare | modificare sursă]A debutat editorial în anul 1982 cu volumul de basme și povestiri pentru copii Mahalaua veselă, urmat de alte cărți pentru copii:
- În așteptarea mamei (1989)[3]
- Are mama fată mare (1992)[3]
- Un mare calendar pentru tine, mic ștrengar (1994)[3]
- Cea mai așteptată întâlnire (2000)[3]
- Grăbește-te încet (2002)[3]
- Salba cu mărgele care plâng (2004)[3]
- Și la mare vine Dumnezeu (2005)
- Învață de la toate (2005)
- Domnița-Păstoriță (2006)
- De la facerea lumii citire (2006)
- Copilul din colivie (2010)
- Floarea iubirii (2010)
- Când eram înger (2013)
- Bună dimineața, Dimineață! (2015)[6]
- Domnișoara Cineluța Ioana-Ionela-Ionuța (2015)
- Alte cărți (pentru maturi)
- Păsări suntem când ne naștem (1990, 1992)[5][7]
- Psalmii Mariei Magdalena (1995)[5][7]
- O clipă (1999)[3]
- Eu sunt (2001)[3]
- ReCulegere (2005)
- Îmblânzirea câinilor (2009)
- Viața unei nopți sau Tötentanz (2009, reeditată în 2011)
- Peisaj cu Dimineți și Clipe (2011)
- Ultima amantă (2011)
- 101 Poeme (2011)
- Trandafirul pustiului (2015)
- Prietenul meu eleniS... sau cum m-am făcut scriitoare (2016)
- Rebela (2018)
- Straniera (2020)
- Teatru
- Păziți copiii, sufletul și animalele (1995)[3]
- Unde ești, Iren? (2001, 2004)[3]
- Ochiul care se uită în lume sau Cine l-a răpit pe Tonto (2002)[3]
- Când zorii s-au trezit (2003)
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Premiul „Cartea pentru copii” în cadrul Salonului Internațional de Carte (ediția a XXII-a, 2013, Chișinău, pentru cartea Copilul din colivie)
- Premiul UNESCO (2007)
- Diploma de Onoare IBBY pentru cartea Domnița-Păstoriță (2008)[8]
- Medalia „Mihai Eminescu” pentru activitate literară (2010)[9]
- Premiul Ministerului Educației (2010)
- Premiul Salonului Internațional de Carte pentru Copii „Cartea Anului” (2010)
- Premiul Salonului de Carte de la Iași (1995, pentru cartea Un mare calendar pentru tine, mic ștrengar)[3]
- Premiul „Carte cognitivă” în cadrul Salonului Internațional de Carte pentru Copii de la Chișinău (2002, pentru cartea Grăbește-te încet)[3]
- Premiul a mai multor ediții ale Concursului de dramaturgie națională (1993, 2002, 2003, 2004).[3]
Referințe critice
[modificare | modificare sursă]„Poetă cu predilecție a sentimentului și a zicirii intime, psalmodice, altfel spus, a rostirii cuvântului dinspre culoare și asociație, dinspre ritmurile inimii imnice și soomonice, patetice și onirice...”—Tudor Palladi[10]
„În poeziile Claudiei Partole, chiar și pentru individul mai puțin impresionabil, lumea spirituală pare mai apropiată, sufletul fiecăruia devenind accesibil unor senzații nebănuite până atunci... Prin cartea „Eu sunt”, aureolată de o conștiință înaltă a menirii sale, Claudia Partole ni se relevă dăruită de Dumnezeu cu har spre a fi una din numele strălucitoare ale scrisului românesc contemporan.”—Dumitru Păsat[10]
„Într-o postură bovarică, sentimental-vetustă, de autoare de adolescentine amintiri de album, sincere și totodată convenționale ... Claudia Partole închide între gene ușor senzuale visuri albe sau fantome - tot atât de albe ale unor bărbați și femei celebre care vin „fiecare cu veșnicia lui” : „O fi, cred, un blestem, blestem înlăcrimat, / Cui i-a fugit iubitul. Au cine-i așteptat” - Ploaie.”
„Autoarea trece cuvintele prin vrăjiștite numai de dânsa, pentru a le înnobila cu infinite bogății spirituale. Din ele, din aceste cuvinte, poeta clădește peisajeînsorite, situațiipsihologice neordinare.”—Gheorghe Gheorghiu[5]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Scriitoarea Claudia Partole își sărbătorește ziua de naștere, Moldpres, , accesat în
- ^ „Claudia Partole - nascută pentru a fi cuvânt”. coolturama.net. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t Balaban 2004, p. 294.
- ^ „Scriitorii Moldovei – copiilor” (PDF). Chișinău. . Accesat în .[nefuncțională]
- ^ a b c d Nazar, Valeriu (). Dicționarul Scriitorilor români din Basarabia 1812-2006. Chișinău: Prut Internațional. p. 341.
- ^ Pro Noi. „Claudia Partole”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c Cimpoi, Mihai (). O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. Chișinău: ARC. p. 250.
- ^ „Premiile IBBY 2008”. Accesat în .
- ^ „Claudia Partole: „Mă aflu în conflict cu mine însămi…"”. Timpul. Accesat în .
- ^ a b Balaban 2004, p. 295.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Balaban, Claudia (). Dicționar Biobibliografic, Scriitorii Moldovei în lectura copiilor și adolescenților. Chișinău: Prut Internațional. p. 294-295.