Clase CEMT

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Structuri precum Ascensorul Niederfinow limitează dimensiunile ambarcațiunilor. Începând din 2012, un al doilea elevator, cu un gabarit mai mare, se află în construcție.

Clasificarea căilor navigabile interioare europene în funcție de dimensiunile și de capacitatea lor de a permite navigația ambarcațiunilor reprezintă un set de standarde de interoperabilitate a căilor navigabile de mari dimensiuni care formează Rețeaua Trans-Europeană a Căilor Navigabile Interioare din Europa continentală și Rusia. Clasificarea a fost stabilită prin rezoluția nr. 92/2 a consiliului Conferinței Europene a Miniștrilor Transporturilor (CEMT), întrunit la Atena, pe 11 și 12 iunie 1992[1], astfel că intervalele de dimensiuni sunt denumite clase CEMT[2].

Clasa fiecărei căi navigabile este limitată de dimensiunile eventualelor structuri situate pe cursul său, precum ecluzele sau ascensoarele de ambarcațiuni.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Prin rezoluția 92/2 au fost stabilite clasele CEMT I–VII.[1][2] Clasa I corespunde gabaritului Freycinet istoric, decretat în Franța în 1879. Clasificările superioare sunt concentrate pe transportul containerelor intermodale în convoaie de barje propulsate de remorchere. Majoritatea canalelor Regatului Unit au ecluze mici și din această cauză s-ar încadra sub dimensiunile stabilite de sistemul european de clasificare.

În 2004, standardele au fost completate cu patru categorii pentru dimensiuni mici, codificate RA–RD și acoperind gama ambarcațiunilor de agrement, dezvoltate și propuse inițial via PIANC.[3] Propunerea de adăugare a ambarcațiunilor de agrement a fost adoptată prin rezoluția 52 a Comisiei Economice a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa.[4][5]

Canalele navigabile din Țările de Jos în funcție de clasele CEMT.
Clasificare Tonaj (t) Lungime (m) Lățime (m) Pescaj (m) Deplasament (m) Note
RA 5,5 2,00 0,50 2,00 „Barcă deschisă”
RB 9,5 3,00 1,00 3,25 „Barcă cabinată”
RC 15,0 4,00 1,50 4,00 Iaht cu motor”
RD 15,0 4,00 2,10 30,00 „Barcă cu vele”
I 250–400 38,5 5,05 1,80–2,20 3,70 Péniche
II 400–650 50,0–55,0 6,60 2,50 3,70–4,70 Euro-barjă
III 650–1.000 67,0–80,0 8,20 2,50 4,70 „Gustav Koenigs”
IV 1.000–1.500 80,0–85,0 9,50 2,50 4,50; 6,70 „Johann Welker”
Va 1.500–3.000 95,0–110,0 11,40 2,50–4,50 4,95; 6,70; 8,80 „Marele Rin”
Vb 3.200–6.000 172,0–185,0 11,40 2,50–4,50 4,95; 6,70; 8,80 Convoi 1×2 barje
VIa 3.200–6.000 95,0–110,0 22,80 2,50–4,50 6,70; 8,80 Convoi 2×1 barje
VIb 6.400–12.000 185,0–195,0 22,80 2,50–4,50 6,70; 8,80 Convoi 2×2 barje
VIc 9.600–18.000 270–280 22,80 2,50–4,50 8,80 Convoi 2×3 barje
9.600–18.000 195–200 33,00–34,20 2,50–4,50 8,80 Convoi 3×2 barje
VII 14.500–27.000 285 33,00–34,20 2,50–4,50 8,80 Convoi 3×3 barje

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Conferința Europeană a Miniștrilor Transporturilor (). „Resolution No. 92/2 on New Classification of Inland Waterways [CEMT/CM(92)6/Final]” (PDF) (în engleză). Forumul Internațional de Transport. Accesat în . 
  2. ^ a b „ANNEXE 4.6-1 Classes CEMT” (PDF). voies-hydrauliques.wallonie.be (în franceză). Administrația Căilor Navigabile din Regiunea Valonă a Belgiei. Accesat în . 
  3. ^ RecCom Working Group 8 (). Standards for the Use of Inland Waterways by Recreational Craft (în engleză) (ed. 103). PIANC. pp. 30–32. ISBN 2-87223-115-3. Accesat în . 
  4. ^ Edwards-May, David (). „Classification of Recreational waterways” (în engleză). Inland Waterways International. Accesat în . 
  5. ^ Working Party on Inland Water Transport (). „Resolution No.52” (PDF). European Recreational Inland Navigation Network (în engleză). Geneva: Comitetul Comisiei Economice Europene pentru Transport Interior. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]