Christos Metskas
| Christos Metskas | |||
|---|---|---|---|
 | |||
| Informații generale | |||
| Data nașterii | 17 iunie 1935 | ||
| Locul nașterii | Trilofos, Kastoria, Grecia | ||
| Poreclă | Grecu' | ||
| Post | Atacant, Mijlocaș, Fundaș (UTA) | ||
| Număr | a. - 10 , m. & f. centr. - 6 | ||
| Cluburi de seniori* | |||
| Ani | Club | Ap | (G) |
| 1958-1968 | FC UTA Arad | 217 | (16) |
| 1953-1957 | „Flamura Roșie” Giurgiu | ||
| Echipe antrenate | |||
| 1980-1990 | FC UTA Arad, juniori republicani | ||
| 1975-1979 | „Strungul” Arad, antr. secund | ||
| 1974/1975 | „Stăruința” Dorobanți | ||
| 1972-1974 | CS Gloria CTP Arad | ||
| 1969-1972 | CSM Lugoj, antrenor secund | ||
| * Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | |||
Modifică date / text  | |||
Christos Metskas (până în anul 2007, Hristos Mețcas, în greacă, Χρήστος Μέτσκας; n. 17 iunie 1935, Slimnitsa, Grecia[1]) este un fost jucător și antrenor de fotbal, cetățean român de naționalitate greacă.
Originea și emigrarea
Este cel de-al doilea copil din cei șase ai părinților săi, Stavros și Eleftheria. În toamna anului 1947, în timpul Războiului Civil Grec, a emigrat (s-a refugiat) din țara natală împreună cu toată familia, fiind despărțit de părinți și trei dintre frați în Albania, de unde a ajuns în anul 1948, prin Iugoslavia, în România, la Orăștie[1]. Ulterior, în anul 1953, a absolvit Școala profesională „Electro-tehnică Nr. 4” din Craiova, cu meseria de turnător.
Cariera de fotbalist
A jucat fotbal în echipe școlare și în cea de juniori a Trustului de Alimentație Publică Locală (TAPL) București, iar în anul 1953 a fost legitimat la clubul „Flamura Roșie” Giurgiu[1], jucând în echipa de seniori. Într-un meci din anul 1957 al echipei respective a fost remarcat de un reprezentant al clubului „Flamura Roșie” Arad (UTA), după care a plecat la Arad, unde, la un antrenament al echipei arădene, la care a participat, a fost remarcat de legendarul Iosif Petschovschi, care i-a propus să facă parte din echipă.
În anul 1958 a fost legitimat la FCM UTA Arad, jucând în prima divizie a campionatului de fotbal al României ca atacant (nr. 10 pe tricou), apoi mijlocaș (nr. 6) și, în cele din urmă, fundaș central (nr. 6), până în anul 1968. A jucat 217 meciuri în care a marcat 16 goluri. De-a lungul timpului, a jucat în echipa UTA alături de: Mircea Axente, Gheorghe Băcuț, Flavius Domide, Zoltan Farmati, Emil Floruț, Toma Jurcă, Iosif Lereter, Ion Pîrcălab, Iosif Petschovschi, Dușan Radin, Gavril Serfözö, Ioan Tăuceanu, Mihai Țârlea sr. și alții[2]. Deoarece, la vremea respectivă, în Arad erau stabilite extrem de puține persoane de origine greacă, dintre care niciuna cunoscută de majoritatea locuitorilor datorită activității sale, suporterii l-au supranumit „Grecul”.
În anul 1966, în timp ce juca la UTA, a fost contactat de clubul „Olympiakos” Pireu, cu care a semnat un contract, dar, până să obțină documentele necesare plecării și stabilirii la Atena, acolo a avut loc lovitura de stat dată de junta greacă, iar granițele Greciei au fost închise[3].
Cariera de antrenor
Între anii 1969-1972 a activat ca jucător și antrenor secund al echipei de seniori ai clubului „Vulturii Textila” Lugoj, antrenorul principal fiind Mihai Țârlea sr.[1], precum și ca antrenor al echipei de juniori republicani a aceluiași club. Între anii 1972-1974 a activat ca antrenor al echipei clubului „Gloria” Arad[1], în campionatul 1974/1975 al echipei „Stăruința” Dorobanți[1], iar între anii 1975-1979 ca antrenor secund al echipei „Strungul” Arad, antrenorul principal fiind Emanoil Gherghel[2].
Între anii 1980 și 1990 a activat ca antrenor principal al echipei de juniori republicani a clubului UTA[2], avându-i ca secunzi, de-a lungul timpului, pe Ștefan Mândru, Francisc Tisza și Dorel Cura, cu o întrerupere de un an de zile, în care a activat ca antrenor al echipei de seniori a clubului „Progresul” Pecica. Dintre elevii săi au devenit fotbaliști cunoscuți, care au jucat în prima și a doua ligă, următorii: Raoul Burtea, Ștefan Crișan, Nicolae Dehelean, Lucian Dronca, Gheorghe Gheorghieș, Decebal Codru Grădinariu, Iulian Mihalache, Attila Pap, Dan Țapoș, Mihai Țârlea jr., Marius Țucudean, Adrian Ungur, Florian Voinea și Doru Vușcan.
Viața personală
În anul 1974 s-a căsătorit cu Maria Ricean, avocat în cadrul Baroului Arad, împreună cu care are un fiu. În anul 2004 a obținut cetățenia română, până atunci având statutul de apatrid[1].
Publicații despre personalitatea sa
Despre viața și activitatea sa au fost publicate două cărți: Christos Metskas, Odiseea unui învingător, scrisă de Ionel Costin și Radu Romanescu, tipar Carmel&Print Design SRL, Arad - 2017[4], și Christos Metskas – Un Domn din Curtea Bătrânei Doamne, UTA, scrisă de Ionel Mecheș, editura Azbest Publishing, Arad - 2020[5], precum și un interviu în cartea Aradul de Altădată, scrisă de Teodor Stoica, editura Universității de Vest „Vasile Goldiș”, Arad - 2023[6].
Note
- ^ a b c d e f g Romanescu, Radu (). „Află povestea primului «stranier» sosit în România după instaurarea comunismului » Patimile lui Christos”.
- ^ a b c Hamza, Ioan (). „120 de ani de fotbal la Arad: Christos Metskas, o legendă a UTA-ei”.
- ^ Glasul, Aradului (). „Christos Metskas, la 80 de ani: «Datorită UTA-ei mi s-au realizat visele!»”.
- ^ Muscă, Viorel (). „Odiseea unui învingător-CHRISTOS METSKAS”.
- ^ Gherman, Cosmin (). „Christos Metskas – „Un Domn din Curtea Bătrânei Doamne"”.
- ^ Medeleanu, Raluca (). „Cartea „Aradul de Altădată", o declarație de dragoste pentru orașul nostru semnată de cel mai tânăr istoric”.