Sari la conținut

Christian Gottlob Heyne

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Christian Gottlob Heyne
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Chemnitz, Principatul Saxoniei[6][7][8] Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani)[1][3][9][2][6] Modificați la Wikidata
Göttingen, Regatul Westfaliei[10] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBartholomäusfriedhof[*][[Bartholomäusfriedhof (cemetery in Göttingen, Germany)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuGeorgine Brandes[*][[Georgine Brandes |​]] () Modificați la Wikidata
CopiiTherese Huber[*][[Therese Huber (scriitoare germană)|​]]
Alfred Heyne[*]
Carl Wilhelm Ludwig Heyne[*][[Carl Wilhelm Ludwig Heyne |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Principatul Braunschweig-Lüneburg Modificați la Wikidata
Religieprotestant
Ocupațieantropolog
bibliotecar
istoric de artă
arheolog
filolog clasic[*]
cadru didactic universitar[*]
filolog clasicist[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiDresda[11]
Göttingen[11] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină
limba germană[12] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuistoric, filolog și arheolog
InstituțieUniversitatea din Göttingen
Alma MaterUniversitatea Leipzig  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratJohann August Bach
DoctoranziFriedrich August Wolf
Cunoscut pentrutraducerea în limba germană a autorilor clasici greci și romani, dizertații academice pe teme de istorie și arheologie, Antiquarische Aufsätze - eseuri referitoare la istoria artei antice

Christian Gottlob Heyne (n. 25 septembrie 1729 , Chemnitz, Saxonia – d. 14 iulie 1812, Göttingen) a fost un savant german, istoric, filolog și arheolog.
A fost, pentru o lungă perioadă, profesor universitar și director al bibliotecii Universității din Göttingen.

Christian Gottlob Heyne s-a născut în orașul Chemnitz din Saxonia, la data de 25 septembrie 1729. Tatăl său era un țesător sărac, care părăsise Silezia, mutându-se în Saxonia pentru a-și putea menține religia protestantă. Educația tânărului Christian a fost susținută material de către nașul său. În 1748 a intrat la Universitatea din Leipzig, dar a întâmpinat mari greutăți în a-și asigura cele necesare traiului de zi cu zi. A fost ajutat de către clasicistul Johann Friedrich Christ, care l-au încurajat și i-a împrumutat texte în greaca veche și latină. A obținut o slujbă de meditator în familia unui bogat negustor francez din Leipzig, ceea ce i-a permis să-și continue studiile. În 1752, profesorul de drept Johann August Bach i-a acordat lui Heyne diploma de masterat.

O elegie scrisă de el în latină, la moartea unui prieten, i-a atras atenția a contelui Heinrich von Brühl, prim-ministrul regatului Saxoniei, care și-a exprimat dorința de a îl vedea pe autor. În consecință, în aprilie 1752, Heyne s-a dus la Dresda (capitala de atunci a Saxoniei). A fost bine primit și i s-a promis o slujbă de secretar și un salariu bun, dar spre dezamăgirea sa aceste promisiuni nu au fost împlinite. A urmat o nouă perioadă grea pentru Heyne și numai după multe solicitări insistente a obținut un mic post de funcționar la biblioteca contelui, cu un salariu de mizerie. A obținut venituri suplimentare traducând romane franțuzești, căutate de protipendada saxonă din acea epocă.

În 1755 a publicat în limba germană prima traducere a lui Tibullus, iar în 1756 a editat prima traducere a lui Epictet.

Din nefericire, invadarea Saxoniei în 1756 de către Prusia, în timpul Războiului de Șapte Ani, a dus și la distrugerea bibliotecii din Dresda, Heyne rămânând din nou pe drumuri. În 1757 i s-a oferit un post de meditator în familia Schönberg; acolo a întâlnit-o pe viitoarea sa soție. În ianuarie 1758 și-a însoțit elevul la universitatea din Wittenberg, dar invazia prusacă l-a alungat și de acolo, în 1760. Bombardarea de către artileria prusacă a Dresdei, urmată de incendierea orașului la 18 iulie 1760, a distrus toate bunurile lui Heyne, inclusiv o ediție aproape terminată a lui Lucian din Samosata, bazată pe un manuscris valoros al bibliotecii din Dresda.

În vara anului 1761, deși încă nu avea nici-un venit fix, Christian Gottlob Heyne s-a căsătorit și a devenit administrator al unei moșii a baronului von Löben. La sfârșitul anului 1762, s-a reîntors la Dresda, unde P. D. Lippert i-a încredințat sarcina de a pregăti textul latin pentru al treilea volum din Dactyliotheca (o descriere științifică și artistică a unei colecții de pietre prețioase).

În 1763 a reușit să ajungă profesor universitar, obținând o catedră la Universitatea din Göttingen. Aici l-a avut ca student, printre alții, pe Friedrich August Wolf, celebrul filolog de mai târziu. Onorariile sale au fost treptat majorate, iar celebritate lui în continuă creștere i-a adus oferte avantajoase din partea guvernelor altor state germane, oferte pe care Heyne le-a refuzat în mod constant. Simultan, el a ocupat și postul de director al bibliotecii universitare. Sub directoratul lui, Biblioteca Universității din Göttingen a crescut cantitativ și calitativ, având reputația de a fi una dintre bibliotecile academice de vârf din întreaga lume (statut pe care îl are și astăzi); meritul principal al lui Heyne este acela de a fi introdus metode inovatoare de catalogare și o politică "agresivă" de achiziții internaționale. A ocupat această poziție până la moartea sa (14 iulie 1812).

Spre deosebire de contemporanii săi, Christian Gottlob Heyne considera studiile gramaticale și de limbaj ca mijloace, nu ca un scop principal în filologie. Este considerat ca fiind primul savant modern care a început o tratare științifică a mitologiei grecești, dând, fără îndoială, un impuls puternic studiilor filologice ale altor savanți europeni din secolul al XVIII-lea. Lucrările sale unesc erudiția filologului, istoricului și arheologului cu judecata sigură și delicată a unui adevărat artist.

Principalii autori antici ai căror opere literare au fost editate de către Christian Gottlob Heyne sunt:

O culegere conținând peste o sută de dizertații academice ale lui Heyne din perioada 1785-1812, a fost publicată sub titlul Opuscula academica. Unele dintre cele mai valoroase lucrări conținute în acest volum sunt cele referitoare la coloniile grecești, precum și cele privind istoria și arta etruscilor. De asemenea, este remarcabilă monografia sa Antiquarische Aufsätze (1778-1779) - o valoroasă colecție de eseuri în legătură cu istoria artei antice.

  1. ^ a b Christian Gottlob Heyne, KNAW Past Members, accesat în  
  2. ^ a b , Chrétien-Gottlob Heyne, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în  
  3. ^ a b Christian Gottlob Heyne, Brockhaus Enzyklopädie 
  4. ^ Christian Gottlob Heyne, SNAC, accesat în  
  5. ^ FINA Wiki, accesat în  
  6. ^ a b Heyne, Christian Gottlob[*][[Heyne, Christian Gottlob (encyclopedic article)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ IeL / Gheine, Hristian-Gotlib[*][[IeL / Gheine, Hristian-Gotlib (encyclopedia article)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ „Christian Gottlob Heyne”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ „Christian Gottlob Heyne”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  11. ^ a b „Christian Gottlob Heyne”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  12. ^ Autoritatea BnF, accesat în