Charles Peirce
| Charles Peirce | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3][4][5][6]  Cambridge, Massachusetts, SUA |
| Decedat | (74 de ani)[2][3][4][5][6] Milford, Pennsylvania, SUA |
| Înmormântat | Milford Cemetery[*] |
| Părinți | Benjamin Peirce[*] Sarah Hunt Mills[*] |
| Frați și surori | Herbert H. D. Peirce[*] James Mills Peirce[*] |
| Căsătorit cu | Juliette Peirce[*] Melusina Fay Peirce[*] |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii |
| Religie | Biserica Episcopală din Statele Unite |
| Ocupație | matematician filozof logician[*] pragmatist[*] statistician cadru didactic universitar[*] lingvist topograf[*] fizician |
| Limbi vorbite | limba engleză[7][8] |
| Activitate | |
| Domiciliu | Arisbe[*] |
| Alma mater | Universitatea Harvard Harvard School of Engineering and Applied Sciences[*] |
| Organizație | Universitatea Johns Hopkins National Geodetic Survey[*] |
| Influențat de | George Berkeley |
| Premii | Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*] |
| Profesor pentru | Christine Ladd-Franklin[*][1] |
| Semnătură | |
.png){kind=small} | |
Modifică date / text  | |
Charles Sanders Peirce (10 septembrie 1839 – 19 aprilie 1914) a fost filosof, matematician și logician american, considerat fondator al curentului filosofic pragmatism și, alături de William James, părintele semioticii moderne.
S-a născut în Cambridge, Massachusetts și a fost fiul lui Sarah Hunt Mills și Benjamin Peirce, profesor de astronomie și matematică la Universitatea Harvard. Charles Peirce a obținut diploma în chimie la Harvard în 1859 iar în timpul liber studia filosofia.
A fost un inovator în logică și matematică. Era critic față de abordările carteziene ale epistemologiei. A acuzat faptul că metoda îndoielii i-a încurajat pe oameni să se prefacă a se îndoi de ceva de care nu se îndoiau de fapt și a susținut că trebuie să începem de la ceva de care nu ne putem îndoi, progresând către adevăr, bazându-ne mai degrabă pe varietatea raționărilor noastre decât pe tăria vreuneia din ele. Mai târziu, anticartezianismul său a luat forma unei doctrine critice a simțului comun.
După el ideile și noțiunile sunt simple credințe care ne călăuzesc în acțiune, iar în sensul unei idei se reduce la consecințele ei practice.
În eseul Fixarea convingerii (1877), scoate în evidență deosebirea practică dintre credință în sensul convingerii și îndoială. Convingerea călăuzește acțiunea, cea de-a doua stimulează cercetarea în ajungerea la o credință. Comparând diferite metode de fixare a convingerii, ajunge la concluzia că, singura metodă este metoda științei. Mare parte din munca sa a fost consacrată descrierii metodei științei și a încercat să dovedească faptul că ea ne conduce la adevăr.
Pentru Peirce, metoda științei are trei componente:
- abducția
- deducția
- inducția
Pentru a-și descrie propria poziție folosea termenul "pragmaticism". În felul acesta voia să se distingă de pozițiile celor care se declarau "pragmatiști".
Scrieri
[modificare | modificare sursă]- Collected Papers of Charles S. Peirce, Harvard University Press, Cambridge
- Charles S. Peirce:Selected Writings, Dover Publications, New York, 1966
- Reasoning and the Logic of Things, Harvard University Press, Cambridge
- The Writings of Charles S. Peirce: a Chronical Edition, Indiana University Press, Indianapolis
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Genealogia matematicienilor
- ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în
- ^ a b Charles Sanders Pierce, AlKindi
- ^ a b Charles Sanders Peirce, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Charles Sanders Peirce, Internet Philosophy Ontology project, accesat în
- ^ a b Charles Sanders Peirce, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Dicționar de filosofia cunoașterii, ed. Trei
