Charles Rabou
| Charles Rabou | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Paris, Prima Republică Franceză[2] |
| Decedat | (67 de ani)[3][1] Paris, Franța |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | jurnalist scriitor |
| Limbi vorbite | limba franceză[3] |
| Activitate | |
| Limbi | limba franceză |
Modifică date / text  | |
Charles Félix Henri Rabou (6 septembrie 1803 – 1 februarie 1871) a fost un jurnalist și romancier francez din secolul al XIX-lea.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Fiu al unui subintendent militar, el a studiat la colegiul Henric al IV-lea înainte de a urma cursurile de drept ale Universității din Dijon. Revenit la Paris, cu diploma de licențiat în drept, el a renunțat la activitatea juridică în favoarea literaturii. A lucrat mai întâi ca jurnalist la La Quotidienne, Le Messager des Chambres, Le Nouvelliste, Journal de Paris, La Charte de 1830, a scris cronici politice și literare, apoi în 1832 a lansat revista La Cour d'Assise, care a fost publicată până în 1834.
Publicarea scrierilor lui Balzac[modificare | modificare sursă]
Rabou a fost director al prestigioasei Revue de Paris, la a cărei fondare a contribuit,[4] și s-a împrietenit cu Honoré de Balzac, publicându-i unele romane în paginile ziarului său. Încrederea reciprocă a fost atât de mare că Balzac i-a încredințat sarcina de a finaliza după moartea lui unele romane neterminate: Le Député d'Arcis (1854), Le Comte de Sallenauve (1855), La Famille Beauvisage (1855), Les Petits Bourgeois (1856), o sarcină pe care Rabou a efectuat-o cu onestitate, chiar dacă aceasta a fost primită cu răceală de către critici.[5]
El a fost acuzat pe nedrept că ar fi scriitorul fantomă al lui Balzac. Charles Rabou a continuat să creeze mari opere literare, care merită să fie redescoperite.
Scrieri[6][modificare | modificare sursă]
Colecții[modificare | modificare sursă]
- 1832: Contes bruns (cu Honoré de Balzac și Philarète Chasles):
- Sara la danseuse
- Tobias Guarnerius
- Les Regrets
- Le Ministère public
Romane[modificare | modificare sursă]
- 1831: Le Mannequin (1831)
- 1839: Les Tribulations et métamorphoses posthumes de maître Fabricius, peintre liégeois (reeditat în 1860)
- 1840: Louison d'Arquien
- 1842: Le Capitaine Lambert
- 1845: La Reine d'un jour
- 1846: Madame de Chaumergis, rezumat online
- 1845: L'Allée des veuves
- 1849: Le Cabinet noir. Les Frères de la mort
- 1857: La Fille sanglante
- 1858: Le Marquis de Vulpiano
- 1860: Les Grands danseurs du Roi
Continuări ale romanelor lui Balzac[modificare | modificare sursă]
- 1854: Scènes de la vie politique. Le Député d'Arcis
- 1854: Le Comte de Sallenauve
- 1855: La Famille Beauvisage
- 1855: Les Petits bourgeois, scènes de la vie parisienne
Eseu istoric[modificare | modificare sursă]
- 1860: La Grande Armée
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Charles Rabou, Internet Speculative Fiction Database, accesat în
- ^ „Charles Rabou”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Dictionnaire universel des contemporains de Gustave Vapereau (éd. de 1858,(p. 1423))
- ^ Dictionnaire historique des littératures Larousse,1985, tome II, ISBN 2-03-508301-X
- ^ cf. Joseph-Marie Quérard, La France littéraire ou Dictionnaire bibliographique des savants, historiens et gens de lettres de la France, éd.Firmin Didot, 1857, (p. 628), extracts online
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Charles Rabou on wikisource
- Jacques Goimard et Roland Stragliati (éds.), Histoires de fantômes, éd. Presses Pocket, 1977
- Jacques Goimard et Roland Stragliati (éds.), La Grande Anthologie du fantastique, t.2, éd. Omnibus, 1996
- Florian Balduc (éd.),Fantaisies Hoffmaniennes, Editions Otrante, 2016
