Centurion

Acest articol se referă la un grad militar roman. Pentru alte sensuri, vedeți Centurion (dezambiguizare).

Armata romană EXERCITUS•ROMANORUM

Unități Legiune (10 cohorte) Listă de legiuni Auxiliari (Ală) Flota Artilerie Socii Echipament Uniforma Armura Dotare Organizare Funcții Grade Onoruri și pedepse Onoruri Pedepse Tehnologii Fortificații Drumuri Tactici ofensive defensive Infanterie Războaie (și bătălii) Războaiele Samnite Războaiele Punice Războaiele Galice Războaiele civile romane Războaiele Daco-Romane Războiul Sirian Cucerirea britanică Războaiele Romano-Persane Războaiele Bizantino-Arabe Religia Religia în armată State romane Regatul Roman Republica Romană Imperiul Roman Imperiul Roman de Apus Imperiul Bizantin Sfântul Imperiu Roman Portal:Armata romană

Reconstrucţie modernă a unui centurion

Un centurion (latină: Centum = o sută, greacă: kentyrion), de asemenea, hekatontarch (ἑκατόνταρχος) în unele surse grecești, sau, în perioada bizantină, kentarch (κένταρχος, Kentarhos) era un ofițer profesionist din armata romană după reformele lui Marius din anul 107 î.Hr.. Majoritatea centurionilor conduceau câte 83 de oameni, și nu 100 cum indică numele, în timp ce centurionii seniori conduceau cohorte (500-1000 oameni) sau aveau roluri de conducere în legiunea lor.

Centurionii trebuiau să aibă cel puțin 30 de ani, să cunoască alfabetizarea (să citească ordinele scrise), să aibă scrisori de recomandare și cel puțin câțiva ani de serviciu militar.  Un centurion trebuia să poată menține moralul trupelor sale în timp de pace și să-și inspire oamenii în luptă.

Simbolul oficial al unui centurion era toiagul de viță de vie, cu care îi disciplinau chiar și pe cetățenii romani, care altfel erau protejați din punct de vedere legal de pedepse corporale prin Legile Porciane. 

Vezi și

• Funcții militare romane