Catastrofă malthusiană
Catastrofa malthusiană[1] (numită și coșmarul malthusian, criza malthusiană, dezastrul malthusian sau capcana malthusiană) a fost definită inițial ca fiind revenirea forțată la un nivel de subzistență, ca urmare a creșterii populației în timp ce producția agricolă nu mai este suficientă. Definițiile mai iau în considerare limitele de creștere economică, precum epuizarea petrolului. Bazate pe lucrările de economie politică ale lui Thomas Malthus (1766–1834), teoriile catastrofei malthusiene sunt foarte similare cu legea de fier a salariului. Principala diferență este că teoriile malthusiene prezic ce se va întâmpla peste mai multe generații sau secole, în timp ce legea de fier a salariului prezice ce se va întâmpla peste câțiva ani sau decenii.
Malthusianismul, teoria fondată de Thomas Malthus, susținea că populația ar crește în progresie geometrică în timp ce mijloacele de subzistență sporesc în progresie aritmetică.[2] Malthusianismul încerca să demonstreze că suprapopulația și sărăcia s-ar datora acțiunii unor legi „naturale”, „veșnice”. După Malthus, populația se va dezvolta întotdeauna până la limita subzistenței. Numai „viciul”, „mizeria” și „reținerea morală” ar putea controla creșterea excesivă a populației.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ The Project Gutenberg E-text of An Essay on the Principle of Population, by Thomas Malthus, www.gutenberg.org
- ↑ Mic dicționar enciclopedic, Editura enciclopedică română, București, 1972, articolul Malthusianism
- ↑ Encyclopaedia Britannica, articolul Thomas Malthus
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Giorgos Kallis: Limits. Why Malthus was Wrong and Why Environmentalists should Care, Stanford Briefs, Stanford 2019.
 |
Acest articol din domeniul economiei este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |