Castelul Hohenzollern

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Castelul Hohenzollern
Castelul Hohenzollern

Castelul Hohenzollern este un castel situat la 50 de kilometri la sud de Stuttgart, Germania[1]. Construit în secolul al XI-lea și complet distrus în 1423, castelul a fost reconstruit în 1461[1]. Reședință a regilor prusaci și a împăraților germani, castelul este situat pe un munte, la o altitudine de 855 de metri[1]. Castelul Hohenzollern este un important obieciv turistic[1].

Printre obiectele valoroase păstrate în castel este Coroana lui Wilhelm II, unele dintre scrierile personale ale regelui Frederick cel Mare și o scrisoare a președintelui american George Washington, care îi mulțumește descendentului de Hohenzollern, baronului Friedrich Wilhelm von Steuben, pentru serviciul său în Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii.[2]

Arhitectură[modificare | modificare sursă]

Castelul Hohenzollern, care acoperă aproape tot summitul de pe Muntele Hohenzollern, este o structură compusă din patru părți principale: arhitectura militară, clădirile palate, capele și grădinile.

Arhitectura militară[modificare | modificare sursă]

Poarta vulturului.

Poarta de vultur (germană: Adlertor) și podul său atașat formează intrarea în castel. Zwinger se învârte de patru ori și se termină în bastioane. De aici, clădirile palate pot fi accesate prin poarta superioară pătrată, la fel și restul bastioanelor.

Clădiri palat[modificare | modificare sursă]

Palatul, capela Sf. Mihail și curtea.

Palatul însăși, așezat pe conturul celui de-al doilea castel, este un muzeu în aer liber aranjat într-o formă u care se termină cu capele protestante și catolice. Pe vârful casematelor vechi se află clădirile gotice de renaștere de trei etaje ale designului lui Friedrich August Stüler, decorate cu turnuri și vârfuri. Cele patru turnuri ale palatului sunt aliniate la bastioane, cu Turnul Împăratului până la bastionul Fuchsloch, Turnul Episcopului până la bastionul Spitz, Turnul Markgraf până la bastionul Scharfeck și Turnul lui Michael până la bastionul grădinii. Atașată la clădirea rezidențială principală, Sala Contelui, este turnul final, Turnul de Observare (germană: Wartturm), care funcționează atât ca scară la bibliotecă, cât și ca poli de pavilion ori de câte ori familia Hohenzollern locuiește în castel.

Interioare[modificare | modificare sursă]

Un peron duce până la sala de strămoși, unde intră în Sala Contelui (Germană: Grafensaal), care acoperă întreaga aripa sudică. Șifonarea coastei din Sala Contelui, împodobită cu grisailles de Stüler, ilustrând istoria Casei Hohenzollern și a ferestrelor cu arcadă, este susținută de opt coloane de marmură roșie, în picioare. Sub Sala Contelui este vechea bucătărie a castelului, astăzi o cameră de comori. Alături de Sala Contelui este Turnul Împăratului și Nișa Episcopului, urmând biblioteca decorată cu picturi murale ale istoriei Hohenzollern de Wilhelm Peters. Turnul lui Margrave conține salonul regelui, numit și camera de la Margrave, contrar terminologiei lui Stüler.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d 15 castele fabuloase. Peleș, printre ele, 03 septembrie 2010, evz.ro, accesat la 8 decembrie 2010
  2. ^ Hays 2014, p. Hohenzollern Castle.

Legături externe[modificare | modificare sursă]