Carol de Angoulême

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carol de Valois
Valois-Charles-Daret.jpg
Date personale
Născut 28 aprilie 1573
Château de Fayet în Dauphiné
Decedat 24 septembrie 1650
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Părinți Carol al IX-lea al Franței
Marie Touchet Modificați la Wikidata
Frați și surori Marie-Charlotte de Balzac d’Entragues[*]
Catherine Henriette de Balzac d'Entragues
Marie Elisabeth of Valois[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Charlotte
Françoise de Narbonne
Copii Henric
Ludovic-Emmanuel de Valois, Conte d'Alais
Francois
Antoine Carol Ludovic (nelegitim)
Carol (nelegitim)
Cetățenie Royal Standard of the King of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupație diplomat Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluri count of Auvergne[*]
Familie nobiliară Casa de Valois
Duce de Angoulême
Conte de Auvergne

Carol de Angoulême (franceză Charles d'Angoulême, 28 aprilie 1573 - 24 septembrie 1650) a fost Conte de Auvergne apoi duce de Angoulême. A fost fiul nelegitim al lui Carol al IX-lea al Franței și al metresei sale, Marie Touchet.

Tatăl său, care a murit anul următor, l-a lăsat în grija succesorului și fratelui său mai mare, Henric al III-lea, care și-a îndeplinit datoria de tutore. Mama sa s-a căsătorit cu François de Balzac, marchiz d'Entragues, iar una dintre fiicele sale, Henriette, Marchiză de Verneuil, a devenit ulterior amanta lui Henric al IV-lea.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Carol de Valois a fost atent educat și a fost destinat Cavalerilor de Malta. La vârsta de 16 ani a atins unul dintre cele mai înalte demnități ale ordinului, fiind făcut Marele Prior al Franței. La scurt timp după ce a intrat în posesia unor moșii mari lăsate de bunica sa paternă, Caterina de'Medici, el a preluat titlul de Conte de Auvergne.

În 1589 Henric al III-lea a fost asasinat, însă pe patul de moarte, el l-a inclus pe Carol în testamentul său ca succesor al lui Henric al IV-lea. Henric al IV-lea l-a ridicat la rangul de Colonel al cailor și în această calitate a servit în campaniile din prima parte a domniei sale. Însă legăturile dintre rege și Madame de Verneuil par să nu fi fost aprobate de către Carol, iar în 1601, el a intrat în conspirația formată din ducii de Savoia, Biron și domnul de Turenne, iar unul dintre obiectivele lor era de a-l forța pe Henric să o alunge pe soția sa și să se căsătorească cu marchiza. Conspirația a fost descoperită, conspiratorii au fost arestați și Biron a fost executat. Carol a fost eliberat din închisoare după câteva luni, datorită influenței surorii sale vitrege, mătușii sale, Ducesa de Angoulême și a socrului său.

El a intrat apoi în alte intrigi la curtea regelui Filip al III-lea al Spaniei, acționând împreună cu Madame de Verneuil și tatăl ei, d'Entragues. În 1604, el și d'Entragues au fost arestați și condamnați la moarte. În același timp, marchiza a fost condamnată la închisoare perpetuă într-o mănăstire. Ea a obținut iertarea cu ușurință, cât și iertarea sentinței celor doi condamnați, fiind comutată în închisoare perpetuă. Carol a rămas la Bastilia timp de 11 ani, din 1605 până în 1616. Un decret al Parlamentului dat în 1606 și obținut de Margareta de Valois, l-a lipsit pe Carol de toate bunurile sale, inclusiv de domeniul din Auvergne, deși el a păstrat totuși titlul. În 1616, el a fost eliberat și a fost restaurat la rangul de colonel-general al cailor. În anul următor, Carol a comandat forțele adunate în Île-de-France unde a obținut nenumărate succese.

În 1619 el a primit ca moștenire ducatul de Angoulême. La scurt timp după ce a fost angajat într-o ambasadă importantă către Sfântul Imperiu Roman, rezultând la Tratatul de la Ulm semnat în iulie 1620. În 1627, el a condus forțele asediului din La Rochelle, iar în 1635, în timpul Războiului de Treizeci de Ani, a fost general al armatei franceze din Lorraine. În 1636 el a fost făcut locotenent-general al armatei. Se pare că s-a restrat din viața publică la scurt timp după moartea lui Richelieu din 1643.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

In 1591, el a obținut dispensă din partea ordinului de Malta și s-a căsătorit cu Charlotte, fiica lui Henric, Maresal d'Amville. Cei doi au avut 3 copii:

  • Henric
  • Ludovic-Emmanuel de Valois, Conte d'Alais, care l-a succedat pe tatăl său ca Duce de Angoulême
  • Francois

Prima sa soție a murit în 1636, iar în 1644, el s-a căsătorit cu Françoise de Narbonne, fiica lui Carol, Baron de Mareuil. Nu au avut copii.

Carol a avut doi fii nelegitimi, Antoine Carol Ludovic și Carol.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Taylor, William Cooke, Romantic Biography of the Age of Elizabeth: Calvin and the church of Geneva , (Richard Bentley:London, 1842), 296.
  • Davenport, R. A., The History of the Bastile, and of Its Principal Captives, (Kessinger Publishing), 133
  • Bergin, Joseph, The making of the French episcopate, 1589-1661, (Yale University, 1996), 711.
  • Chisholm, Hugh, ed. (1911)
  • Encyclopædia Britannica (11th ed.)
  • Cambridge University Press.