Carlos Gardel
Carlos Gardel pe numele său Charles Romuald Gardés (n. 11 decembrie 1890 în Toulouse, Franța ; d. 24 iunie 1935 în Medellín, Columbia) a fost un cântăreț și compozitor de tango. Cunoscut și sub numele de El Zorzal Criollo ("Sturzul Creol"), Carlos Gardel reprezintă o figură legendară a Argentinei. Cariera carismaticului cântăreț de origine franceză coincide cu dezvoltarea intrinsecă a unui adevărat icon cultural al Argentinei, tangoul - muzica, dansul și cântecul suburbiilor Buenos Aires-ului. Mama sa, Berthe Gardes (1865-1943), a părăsit Europa și a emigrat în Argentina, luându-l și pe Carlos în vârstă de doar 27 de luni.
A început să cânte devreme, de la vârsta de 15 ani. Nu a cântat tango, ci cântece folclorice lente, acompaniindu-se la chitară. În 1911 îl cunoaște pe cântărețul uruguaian José Razzano. Împreună, formează un duo cu care cântă în continuare cântece folclorice, atât în Buenos Aires, cât și în Rosario, Argentina până în 1917 când, o dată cu “Mi noche triste” a lui Pascual Contursi, dau naștere tangoului liric, înlocuind versurile satirice și fără perdea, cu altele nostalgice, triste sau melodramatice. Acest moment reprezintă și începutul triumfului carierei de cântăreț de tango a lui Carlos Gardel, înregistrarea cu "Mi noche triste" vânzându-se în 100.000 de exemplare.
Din 1927, după turneul din Spania, începe cariera sa de artist internațional. Filmele și înregistrările sunt admirate de toată lumea hispanică, cucerind milioane de inimi. Acest a fost începutul. Începutul unei legende!
Gardel face numeroase turnee în țări ca Argentina, Chile, Brazilia, Puerto Rico, Venezuela, Columbia și în orașe precum Paris și Barcelona. Numai la Paris vinde 70.000 de discuri în primele trei luni ale anului 1928. Pe parcursul scurtei sale vieți, Gardel a compus 183 de tangouri și a înregistrat 772 de lucrări, din care 514 tangouri. Uriașa popularitate de care s-a bucurat ca interpret s-a datorat și filmelor realizate: 12 lung-metraje și 50 de scurt-metraje (din acestea din urmă supraviețuind doar 10). Datorită acestor scurt-metraje însă, Carlos Gardel (Carlitos) poate fi considerat creatorul video-clip-ului.
Elita argentiniană și-a înfrânt aversiunea față de originile umile ale tangoului și l-a acceptat pe Gardel abia după ce omul și muzica au fost larg recunoscuți în Franța și Spania.
Cariera lui Carlos Gardel a fost în mod tragic curmată la 24 iunie 1935 într-un accident de avion petrecut la Medellin, Columbia. În februarie 1936 trupul neînsuflețit al compozitorului ajunge la Buenos Aires și este condus de o mulțime impresionantă până la cimitirul La Chacarita, unde este înmormântat în acordurile tangoului Silencio.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- GoTan - Boletin de Tango, nr. 3, anul 2 ediție dedicată lui Carlos Gardel
