Carlos Gardel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Carlos Gardel
Gardel color.jpg
Date personale
Nume la naștereCharles Romuald Gardes (hipótesis francesista); Carlos Gardel (hipótesis uruguayista) Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Toulouse, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (44 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Medellín, Columbia Modificați la Wikidata
Înmormântat Cementerio de la Chacarita[*][[Cementerio de la Chacarita (cemetery)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiaccident (accident aviatic[*]) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Argentina (alternative).svg Argentina
Flag of Uruguay.svg Uruguay Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreț
actor
compozitor
cantautor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activității Q95560344[*] () Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeCarlos Gardel  Modificați la Wikidata
Gen muzical tango music[*][[tango music (music genre originating in Argentina and Uruguay)|​]]  Modificați la Wikidata
Instrument(e)chitară
voce[*]  Modificați la Wikidata
Case de discuriColumbia Records
EMI
RCA Records  Modificați la Wikidata
Premii International Latin Music Hall of Fame[*][[International Latin Music Hall of Fame (event honoring artists who have contributed to the Latin music genre)|​]]
Latin Songwriters Hall of Fame[*][[Latin Songwriters Hall of Fame (Hall of fame for Latin songwriters)|​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Gardel-firma.jpg
Prezență online
Por una cabeza «Por una cabeza», de Gardel y Le Pera, înregistrare de Gardel în 1935
.
Gardel canta a Gardel „Una rosa para mi rosa”, de Saúl Salinas
.
Duetul Gardel-Razzano interpretând «Ay, ay, ay», de Osmán Pérez (1933)
.

Carlos Gardel pe numele său Charles Romuald Gardés (n. 11 decembrie 1890 în Toulouse, Franța ; d. 24 iunie 1935 în Medellín, Columbia) a fost un cântăreț și compozitor de tango. Cunoscut și sub numele de El Zorzal Criollo ("Sturzul Creol"), Carlos Gardel reprezintă o figură legendară a Argentinei. Cariera carismaticului cântăreț de origine franceză coincide cu dezvoltarea intrinsecă a unui adevărat icon cultural al Argentinei, tangoul - muzica, dansul și cântecul suburbiilor Buenos Aires-ului. Mama sa, Berthe Gardes (1865-1943), a părăsit Europa și a emigrat în Argentina, luându-l și pe Carlos în vârstă de doar 27 de luni.

A început să cânte devreme, de la vârsta de 15 ani. Nu a cântat tango, ci cântece folclorice lente, acompaniindu-se la chitară. În 1911 îl cunoaște pe cântărețul uruguaian José Razzano. Împreună, formează un duo cu care cântă în continuare cântece folclorice, atât în Buenos Aires, cât și în Rosario, Argentina până în 1917 când, o dată cu “Mi noche triste” a lui Pascual Contursi, dau naștere tangoului liric, înlocuind versurile satirice și fără perdea, cu altele nostalgice, triste sau melodramatice. Acest moment reprezintă și începutul triumfului carierei de cântăreț de tango a lui Carlos Gardel, înregistrarea cu "Mi noche triste" vânzându-se în 100.000 de exemplare.

Din 1927, după turneul din Spania, începe cariera sa de artist internațional. Filmele și înregistrările sunt admirate de toată lumea hispanică, cucerind milioane de inimi. Acest a fost începutul. Începutul unei legende!

Gardel face numeroase turnee în țări ca Argentina, Chile, Brazilia, Puerto Rico, Venezuela, Columbia și în orașe precum Paris și Barcelona. Numai la Paris vinde 70.000 de discuri în primele trei luni ale anului 1928. Pe parcursul scurtei sale vieți, Gardel a compus 183 de tangouri și a înregistrat 772 de lucrări, din care 514 tangouri. Uriașa popularitate de care s-a bucurat ca interpret s-a datorat și filmelor realizate: 12 lung-metraje și 50 de scurt-metraje (din acestea din urmă supraviețuind doar 10). Datorită acestor scurt-metraje însă, Carlos Gardel (Carlitos) poate fi considerat creatorul video-clip-ului.

Elita argentiniană și-a înfrânt aversiunea față de originile umile ale tangoului și l-a acceptat pe Gardel abia după ce omul și muzica au fost larg recunoscuți în Franța și Spania.

Cariera lui Carlos Gardel a fost în mod tragic curmată la 24 iunie 1935 într-un accident de avion petrecut la Medellin, Columbia. În februarie 1936 trupul neînsuflețit al compozitorului ajunge la Buenos Aires și este condus de o mulțime impresionantă până la cimitirul La Chacarita, unde este înmormântat în acordurile tangoului Silencio.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • GoTan - Boletin de Tango, nr. 3, anul 2 ediție dedicată lui Carlos Gardel

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Carlos Gardel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b cinenacional.com, accesat în  
  4. ^ a b Carlos Gardel, Encyclopædia Britannica Online, accesat în