Sari la conținut

Carlo Gozzi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Carlo Gozzi
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Veneția, Republica Veneția[5][2][6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[1][2][7][3] Modificați la Wikidata
Veneția, Regatul Italiei[5][2][8] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul San Michele din Veneția[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriGasparo Gozzi[*][9][10]  Modificați la Wikidata
Cetățenie Republica Veneția Modificați la Wikidata
Ocupațiedramaturg
scriitor
poet
memorialist[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[1][11] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba italiană  Modificați la Wikidata
Specie literarăfiaba[*][[fiaba (Italian theatre genre)|]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Prezență online

Carlo Gozzi (n. , Veneția, Republica Veneția – d. , Veneția, Regatul Italiei) a fost un dramaturg italian.

Născut în Veneția, provine dintr-o veche familie venețiană. Datoriile tatălui său îl determină să caute modalități de a se întreține. La vârsta de 16 ani se înrolează în armata din Dalmația. Trei ani mai târziu se întoarce în Veneția, și în curând își va face o reputație drept cel mai spiritual membru al societății Granelleschi, în care a intrat în urma publicării a câtorva opere satirice. Această societate, devotată sociabilității și spiritualității, avea scopuri literare serioase și încerca în special să păstreze literatura toscană ferită de influențe străine.

Înlocuirea vechii comedii italiene de dramele lui Pietro Chiari și Carlo Goldoni, modelate după exemple franțuzești, amenința să învingă eforturile societății. În 1757, Gozzi venea ca salvator, publicând poemul satiric La tartana degli influssi per l'anno 1756 și comedia Dragostea pentru Trei Portocale în 1761, o parodie a stilului celorlalți doi poeți, bazată pe o poveste. Ca să fie jucată, a obținut serviciile trupei de actori Sacchi, care, datorită succesului pieselor lui Chiari și Goldoni, care nu le ofereau ocazia să-și demonstreze talentul, au rămas fără lucru. Talentele lor satirice, întărite de o rivalitate personală, au adus piesei un succes extraordinar.

Șocat de efectul produs asupra publicului de către introducerea elementului supranatural sau mistic, pe care abia l-a folosit ca un mijloc convenabil pentru scopul său satiric, Gozzi a scris o serie de piese bazate pe povești, pe basme destul de populare, dar după dizolvarea companiei Sacchi acestea au fost ignorate total. Au fost îndelung elogiate de Goethe, Schlegel, Sismondi, Madame de Stael, și una dintre ele, Turandot, a fost tradusă de Schiller.

În anii mai târzii, Gozzi a început să scrie tragedii, în care însă elementul comic nu lipsea. Această inovație s-a dovedit inacceptabilă pentru critici, în consecință Gozzi se întoarce la drama spaniolă, din care obține modele pentru diverse opere. Acestea însă au avut un succes minor. Fratele lui, Gasparo Gozzi, era de asemenea un cunoscut scriitor contemporan. Operele lui au fost publicate sub propria lui supraveghere, la Veneția, în 1792, în 10 volume.

  1. 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Carlo Gozzi” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  2. 1 2 3 4 Ruf Khlodovsky, „КЛЭ / Гоцци К.”, Concise Literary Encyclopedia, 2nd volume (în rusă), Wikidata Q26877499
  3. 1 2 „Carlo Gozzi”. Archivio Storico Ricordi - digital collection[*]. Wikidata Q138307249. Accesat în .
  4. „Carlo Gozzi”. BeWeB[*]. Wikidata Q77541206. Accesat în .
  5. 1 2 Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Гоцци Карло (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
  6. „ЭЛ / Гоцци, Карло”, Encyclopedic Lexicon. Volume XV, 1838 (în rusă), Wikidata Q26875034
  7. 1 2 „Gozzi, Carlo conte”. Lexicon Biografic al Imperiului Austriac (în germană). 5: 283. Wikidata Q88697202.
  8. „Archivio Storico Ricordi - digital collection”. Archivio Storico Ricordi - digital collection[*]. Wikidata Q138307249. Accesat în .
  9. Ilya Golenishchev-Kutuzov, „КЛЭ / Гоцци Г.”, Concise Literary Encyclopedia, 2nd volume (în rusă), Wikidata Q26877484
  10. Pyotr Weinberg, „ЭСБЕ / Гоцци, Карл”, Brockhaus and Efron Encyclopedic Dictionary. Volume IX, 1893 (în rusă), Wikidata Q23660658
  11. „Carlo Gozzi”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.