Carlo Crespi Croci

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Carlo Crespi Croci
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Legnano, Lombardia, Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani) Modificați la Wikidata
Cuenca, Azuay Province⁠(d), Ecuador Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCementerio Patrimonial de Cuenca[*][[Cementerio Patrimonial de Cuenca (cemetery in Cuenca, Ecuador)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia ()
 Regatul Italiei () Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot
antropolog
cineast
regizor de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Padova
Conservatorio Cesare Pollini[*][[Conservatorio Cesare Pollini (education organization in Padua, Italy)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiCommendatore OMRI[*][[Commendatore OMRI |​]][1]  Modificați la Wikidata

Carlo Crespi Croci (n. , Legnano, Lombardia, Regatul Italiei – d. , Cuenca, Azuay Province⁠(d), Ecuador) a fost un preot romano-catolic italian din ordinul Salezienii lui Don Bosco.

Între 1909 și 1911 a studiat filosofia la Liceul Salezian Valsalice, unde l-a cunoscut și a fost coleg de clasă cu preotul Renato Ziggiotti, viitorul succesor al lui Don Bosco. Duminică 28 ianuarie 1917 a fost hirotonit preot.

A trăit șaizeci de ani ca misionar în Ecuador, cu indigenii Jívaro din Amazonia ecuadoriană. Pe lângă munca sa religioasă, s-a dedicat educației, cinematografiei, antropologiei și arheologiei. A fost unul dintre primii cercetători ai peșterii Cueva de los Tayos.

Crespi a fost unul dintre precursorii cinematografiei ecuadoriene cu documentarul Los invencibles shuaras del Alto Amazonas (1926). Pelicula a fost recuperată și conservată după mai mulți ani de la filmare.

În timpul vieții sale de misionar a adunat un număr considerabil de descoperiri arheologice, cu care a intenționat să construiască un muzeu. În urma unor furturi, în 1978, cu acordul părintelui Crespi, s-a considerat oportun ca lucrările de o anumită valoare să fie achiziționate pentru colecția îngrijită de Banca Centrală a Ecuadorului. Au fost inventariate și vândute peste cinci mii de obiecte, al căror caracter și valoare arheologică a fost recunoscută, precum și un număr mai mic de alte obiecte, de natură picturală, sculpturală și etnografică. O altă parte dintre ele sunt obiecte imposibile OOPArt despre care unii autori (ca Erich von Däniken) au presupus a fi anterioare perioadei potopului universal. În jurul acestor obiecte OOPArt au apărut numeroase interese și dezbateri.[2][3]

Carlo Crespi pe nava „Venezuela” în 1926

Și-a desfășurat activitatea în principal în Cuenca, unde a înființat diverse școli și institute, elementare, tehnice și universitare, precum și refectorii[4] și laboratoare pentru cei mai săraci copii. În 1940 a înființat facultatea de științe ale educației, pentru care a servit ca primul rector. A fost proclamat „cel mai ilustru cetățean din Cuenca în secolul al XX-lea”, unde amintirea sa rămâne în numele diferitelor instituții, în strada și piața care îi poartă numele. În piață i-a fost ridicat un monument care îl înfățișează împreună cu un copil.[5]

La 24 martie 2006, în Cuenca a început un proces de beatificare a sa de către Biserica Catolică.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.quirinale.it/onorificenze/insigniti/286274  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Don Carlo e il suo Museo (da “Siervo de Dios P. Carlos Crespi Croci …”) – Parte Seconda, carlocrespi.org
  3. ^ Colección Crespi, entre la reserva y el patrimonio, El Tiempo, Diario de Cuenca, 2018
  4. ^ Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire
  5. ^ Homenaje a Carlos Crespi Croci en su onomástico, Diario El Mercurio, Cuenca, 1 noiembrie 2019
  6. ^ Luis Álvarez Rodas, Itinerario de la causa de beatificación y canonización del siervo de Dios Carlos Crespi Croci, SDB, in Tatiana Capelo (a cura di), Boletín Salesiano, n. 377, Quito, Centro Gráfico Salesiano, Cuenca, marzo-aprile 2013, pp. 32-33, ISSN 1390-4094