Calea ferată Buda–Slănic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ploiești Sud - Slănic
Magistrala: CFR 306
Lungime: 44,65 km
Ecartament: 1.435 mm
leer STR leer
către Ploiești Vest
BHF
10,1 Buda
leer ABZlf CONTfq
către Brașov
HST
17,45 Găgeni hc.
HST
20,58 Plopeni
HST
22,32 Plopeni Sat Hm.
HST
25,35 Găvănel hc.
HST
28,06 Mălăiești h.
HST
31,49 Coțofenești h.
HST
34,17 Poiana Slănic h.
HST
36,00 Vlădești h.
HST
38,67 Vărbilău hc.
HST
41,25 Prăjani h.
KBHFe
44,65 Slănic

Linia de cale ferată Buda–Slănic este o cale ferată secundară din România, simplă, neelectrificată, ce servește pentru a lega orașele Ploiești și Slănic. Linia pornește din gara Buda de pe calea ferată Ploiești-Brașov și începe să urce pe un traseu sinuos, mărginit de dealuri și râurile Teleajen și Slănic, până la aproape 400 de metri, cota orașului Slănic. În prezent, calea ferată este destinată atât traficului de călători, cât și transportului de marfă (în principal, sare de la salina Slănic). A fost inaugurată la 10 decembrie 1883, fiind una dintre primele linii construite de Serviciul de Lucrări Noi al CFR.

În toamna lui 2007, podul de la Prăjani a fost afectat de inundații, ceea ce a dus la întreruperea traficului în zona respectivă. Astfel, trenurile au circulat pe linie doar până la stația Poiana Vărbilău, ceea ce a dus la înrăutățirea situației economice a orașului Slănic.[1] Podul a fost reparat după aproape 4 ani, în 2011 restabilindu-se circulația trenurilor până la Slănic.[2]

Transferul transportului de călători către operatori privați[modificare | modificare sursă]

În ianuarie 2012, la scurt timp după restabilirea circulației pe linie, CFR a decis să anuleze trenurile de persoane către Slănic, linia fiind folosită de atunci exclusiv pentru transport de marfă.[3] În același an, CFR SA a organizat licitații pentru închirierea pe patru ani a liniei incluse în infranstructura neinteroperabilă, iar la 25 mai 2012 licitația a fost câștigată de compania Transferoviar Calatori care opereaza pe această linie din 2013.[4]

Note[modificare | modificare sursă]