Bătălia de la Podul Milvius

41°56′08″N 12°28′01″E (Bătălia de la Podul Milvius) / 41.93556°N 12.46694°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bătălia de la Podul Milvius
Parte a Războaielor purtate de Constantin I
Parte a Războaielor civile romane

Visul lui Constantin I și Bătălia de la Podul Milvius.[1]
Informații generale
Perioadă28 octombrie, 312
LocPonte Milvio, Roma
41°56′08″N 12°28′01″E ({{PAGENAME}}) / 41.935555555556°N 12.466944444444°E
RezultatÎnfrângerea lui Maxentius
Beligeranți
Forțele lui MaxentiusForțele lui Constantin
Efective
170.000 infanterie și
18.000 cavalerie[2]
sau peste 100.000 militari[3]
90.000 infanterie și
8.000 cavalerie[4]
sau peste 40.000 militari[3]
Pierderi
? morți? morți

Bătălia de la Podul Milvius (Podul Șoimului) (azi Ponte Milvio, Roma) a avut loc între împărații romani Constantin I și Maxentius, la 28 octombrie 312. Constantin a câștigat bătălia și a pus capăt Tetrarhiei și a devenit conducătorul unic al Imperiului Roman. Maxentius s-a înecat în Tibru în timpul bătăliei.

Semnul ceresc[modificare | modificare sursă]

Pictură de Giulio Romano. Presupusele armate cerești implicate sunt prezentate ca niște îngeri cu aripi
Armata romană
EXERCITUS•ROMANORUM


Scriitorul creștin Lactantius (cca. 240 – cca. 320) povestește că în ajunul bătăliei Constantin cel Mare a avut un vis în care i s-a spus ca înainte de a porni la luptă să înscrie pe scuturile soldaților semnul ceresc al lui Dumnezeu - caeleste signum dei. Probabil monograma chi-rha (litera X traversată de litera P). Dar Eusebius din Cezareea în lucrarea sa „Viața lui Constantin” - „Vita Constantini” povestește despre apariția pe cer la miezul zilei, deasupra soarelui, a unei cruci luminoase împreună cu inscripția In hoc signo vinces („Sub acest semn vei învinge”). Crucea i-ar fi apărut lui Constantin, dar și armatei sale, pe când erau în Galia în drum spre Peninsula Italică. Noaptea i s-ar fi arătat Christos care i-ar fi poruncit să facă un steag cu semnul văzut.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Homélies de Saint Grégoire de Nazianze (BnF MS grec 510), folio 440, 879-882, Biblothèque Nationale de France
  2. ^ Zosimo, Storia nuova, II, 15, 2.
  3. ^ a b Panegyrici latini, IX, 5, 1-2.
  4. ^ Zosimo, Storia nuova, II, 15, 1.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Brown, Peter. The Rise of Christendom, 2nd edition. Oxford: Blackwell Publishing, 2003. ISBN 0631221387
  • Gerberding R. and J.H. Moran Cruz. Medieval Worlds. New York: Houghton Mifflin Company, 2004. ISBN 039556087X
  • Lactantius. On the manner in which the persecutors died. Translated at Intratext CT.
  • Lieu, Samuel N.C., and Dominic Montserrat, eds. From Constantine to Julian. London: Routledge, 1996. ISBN 0415093368
  • Nixon, C.E.V. and Barbara Saylor Rodgers. In Praise of Later Roman Emperors: The Panegyrici Latini, with the Latin Text of R.A.B. Mynors. Berkeley: University of California Press, 1994. ISBN 0520083261
  • Odahl, Charles Matson. Constantine and the Christian Empire. London: Routledge, 2004. ISBN 0415174856
  • Smith, John Holland. Constantine the Great. London: Hamish Hamilton, 1971. ISBN 0684123916
  • Zosimus. Historia Nova. Translated by R.T. Ridley. Canberra: Byzantina Australiensia, 1982.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]