Brasserie de Saint-Omer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Brasserie de Saint-Omer
Fondată  Modificați la Wikidata
Țara Franța  Modificați la Wikidata
SediuSaint-Omer
Industrieproducerea berii[*]​  Modificați la Wikidata
Produsebere  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Brasserie de Saint-Omer este o fabrică de bere⁠(d) franceză cu sediul în orașul Saint-Omer (departamentul Pas-de-Calais, regiunea Nord-Pas-de-Calais, Franța). Este una dintre ultimele fabrici de bere mari din Nord-Pas-de-Calais, care se mai află încă în funcțiune.

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Producția fabricii de bere Brasserie de Saint-Omer este de aproximativ două milioane de hectolitri de bere pe an,[1] ceea ce o face cea mai mare fabrică de bere independentă din Franța.[2] În fiecare an, pune în vânzare aproape 600 de milioane de sticle,[3] 370 de milioane de cutii și 750.000 de butoaie. Produce aproximativ treizeci de sortimente de bere pentru aproape 200 de comercianți și are o cifră de afaceri de 205 milioane de euro.[3] 45% din producție este destinată pieței franceze, iar 55% din producție este destinată exportului.[4] Compania are 160 de angajați.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Proprietarul André Pecqueur turnând într-un pahar o bere Saint-Omer în 2015.

Fabrica de bere din Saint-Omer a fost fondată în 1866, potrivit surselor proprii,[5][6] de Sion Avot. A fost cumpărată în 1919 de antreprenorii Hache și Calonne, care s-au asociat în 1926 cu antreprenorul Delecourt.[6] Fabrica avea în acel an un număr de 13 angajați. Producția fabricii a fost de 26.000 de hectolitri pe an (în 1926) și a crescut la 50.000 de hectolitri pe an (în 1947).[6] După mai multe preluări și fuziuni, fabrica a preluat în 1950 numele de Brasserie Artésienne.[5][6]

Producția fabricii de bere a fost orientată până în 1985 în principal către piața regională. În același an, fabrica de bere Brasserie Artésienne din Saint-Omer a fost cumpărată de grupul Caves de Saint-Arnould (deținut de omul de afaceri André Pecqueur) și a preluat numele Brasserie de Saint-Omer.[1][5][6][7] Zece ani mai târziu, Brasserie de Saint-Omer a fuzionat cu fabricile de bere Facon (din Pont-de-Briques) și Semeuse (din comuna suburbană Lomme⁠(d) a orașului Lille), iar noua companie rezultată în urma acestei fuziuni a luat numele GSA Brasseries,[5][7][8][9] ce avea o producție de 400.000 de hectolitri pe an.[8] Cele două fabrici achiziționate au fost închise, iar activitatea lor de producție a fost transferată la Saint-Omer.[7] Frații Pecqueur au investit 100 de milioane de franci în modernizarea fabricii și dotarea ei cu o nouă linie de îmbuteliere cu o capacitate de 120.000 de sticle pe oră și au extins rețeaua de distribuție, încheind acorduri cu rețele de magazine din întreaga Franță.[7] Producția anuală a ajuns în 1988 la 500.000 de hectolitri de bere.[6]

În 1996 frații Pecqueur au vândut fabrica de bere grupului multinațional Heineken,[1][10] negociind direct cu Freddy Heineken, fondatorul grupului.[1] Heineken i-a cerut lui André Pecqueur să continue să lucreze și l-a numit membru în comitetul director al Heineken France.[1] Ulterior, grupul Heineken, care își extinsese mult gama de mărci, a vrut să se separe de Brasserie de Saint-Omer, iar André Pecqueur, fostul director al fabricii de bere, a achiziționat-o în iunie 2008.[10][11] Brasserie de Saint-Omer a redevenit astfel o fabrică de bere independentă și a revenit în proprietatea familiei Pecqueur.[11] André Pecqueur a anunțat în martie 2009 că va face investiții pentru a mări producția anuală de bere la 2 milioane de hectolitri pe an,[10] iar în anul 2010 a achiziționat compania Brasseurs de Gayant din Douai, specializată în beri artizanale, lărgindu-și astfel portofoliul.[2]

Producția Brasserie de Saint-Omer a ajuns în 2010 la aproximativ două milioane de hectolitri de bere pe an, vândute în 300 de milioane de sticle, iar cifra de afaceri s-a ridicat la 160 de milioane de euro.[1] Ca urmare a acestoe rezultate, președintele director André Pecqueur a fost ales Antreprenorul anului 2011 al regiunii Nord, premiu decernat de Ernst & Young și L'Entreprise, în parteneriat cu Compagnie financière Edmond de Rothschild.[1]

Sortimente de bere[modificare | modificare sursă]

  • Saint-Omer (blondă, 5%);
  • Saint-Omer Bière Bock (blondă, 4%);
  • Saint-Omer 8.0 (blondă, 8%);
  • La Spéciale de Saint-Omer (6,2%);
  • Le Panaché de Saint-Omer (panaché, 1%);
  • Saint-Bertin (bere de abație, 6,2%);
  • Sombrero (bere cu aromă de tequila, 5,9%);
  • Munsterbräu⁠(d) (blondă, 4,2%);
  • Bière d'abbaye brassée sous licence de l'abbaye Saint-Paul de Wisques (6,2%).
  • Bière Perlembourg (blondă, 4,2%). Bere vândută de Lidl
  • Bière Perlembourg Bio (blondă bio, 5,5%). Bere vândută de Lidl
  • Bière Falsbourg (blondă, 4,2%). Bere vândută de E. Leclerc
  • Bière Cartouche (blondă, 5,2%). Bere vândută exclusiv la Network Bar
  • Bières Karlsquell (beri blonde, 4,7%, 7,8% și 10%). Bere vândută de Aldi[12]
  • Nain de Crespin (bere blondă aromată, 7%)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g Sébastien Pommier (), „André Pecqueur, Président de la Brasserie de Saint-Omer, élu Entrepreneur de l'année 2011 de la région Nord”, L'Express, accesat în  
  2. ^ a b „André Pecqueur acquiert Brasseurs de Gayant”, LSA conso, , accesat în   Parametru necunoscut |aurhor= ignorat (ajutor)
  3. ^ a b „L'entreprise – Quelques chiffres”, Brasserie de Saint-Omer, accesat în  
  4. ^ „L'entreprise – Activités alimentaires”, Brasserie de Saint-Omer, accesat în  
  5. ^ a b c d L'entreprise – Historique, Brasserie de Saint-Omer, accesat în  
  6. ^ a b c d e f „Brasserie Sion Avot, puis Hache Calonne, puis Hache Calonne et Delecourt, puis Brasserie Artésienne, puis Brasserie des Caves Saint-Arnould, puis Heineken”, POP : la plateforme ouverte du patrimoine, accesat în  
  7. ^ a b c d Bob Ngamoe, Claude Bekolo, L'anti-marketing, ed. a II-a, Publibook, Saint-Denis, 2016, p. 62.
  8. ^ a b Jacques Marseille (coord.), Les industries agro-alimentaires en France: histoire et performances, Le Monde, 1997, p. 100.
  9. ^ Marie-Christine Allart, Les industries agroalimentaires du Nord-pas-de-Calais aux XIXe et XXe siècles: une histoire occultée, Harmattan, 2007, p. 54.
  10. ^ a b c Dany Griffon, Jean-Paul Hébert, Toutes les bières moussent-elles ? 80 clés pour comprendre les bières, Editions Quae, Paris, 2010, pp. 57–58.
  11. ^ a b „André Pecqueur : Président de La Brasserie de Saint-Omer et Les Brasseries de Gayant”, LSA conso, accesat în  
  12. ^ „Aldi lance une bière forte en canette 50 cl” (în franceză). . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Brasserie_de_Saint-Omer&oldid=15977791