Branislau Tarașkevici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Branislaw Adamavich Tarashkyevich
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Mačiuliškės⁠(d), uezdul Vilna⁠(d), gubernia Vilna⁠(d), Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (46 de ani) Modificați la Wikidata
Miensk, RSS Bielorusă, URSS Modificați la Wikidata
Cauza decesuluimoarte nenaturală[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuViera Snitka[*][[Viera Snitka |​]]
Nina Palyanskaya[*][[Nina Palyanskaya |​]] Modificați la Wikidata
CopiiRadaslaw Tarashkyevich[*][[Radaslaw Tarashkyevich |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Republica Populară Belarus
 Republica Lituaniei Centrale
 A Doua Republică Poloneză
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
traducător
scriitor
lingvist
personalitate publică[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba belarusă
limba greacă veche
limba poloneză
limba latină
limba rusă Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea de Stat din Sankt Petersburg  Modificați la Wikidata
Partid politicSindicatul Țărănesc și Muncitoresc Belarus[*], Partidul Social Democrat din Belarus (1918-1924)[*], Adunarea Socialistă Belarusă[*], Partidul Comunist din Belarusul de Vest[*]  Modificați la Wikidata

Branislau Adamavici Tarașkevici (în belarusă Браніслаў Адамавіч Тарашкевіч, în grafia Łacinka: Branisłaŭ Taraškievič,[1][2][3] în rusă Бронислав Адамович Тарашкевич, în lituaniană Bronislavas Taraškevičius, în poloneză Bronisław Adamowicz Taraszkiewicz  ; n. , Mačiuliškės⁠(d), uezdul Vilna⁠(d), gubernia Vilna⁠(d), Imperiul Rus – d. , Miensk, RSS Bielorusă, URSS) a fost un politician și lingvist bielorus.

El a fost creatorul primei standardizări a limbii bieloruse moderne la începutul secolului al XX-lea.[4] Standardul lingvistic a fost ulterior rusificat de către autoritățile sovietice. Cu toate acestea, versiunea prerusificată (clasică) a acestui standard a fost și încă este utilizată în mod activ de către intelectuali și diaspora belarusă și este denumită informal ca Taraškievica, după numele lui Branislau Tarașkevici.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în satul Mațiulișki (în lituaniană Mačiuliškės) din gubernia Vilna (în prezent în județul Vilnius din Lituania) într-o familie țărănească și a fost singurul copil al familiei care a avut parte de educație. A studiat la gimnaziul din Vilna (1906-1911), pe care l-a absolvit cu o medalie de argint. În 1916 a absolvit Facultatea de Istorie și Filologie a Universității din St. Petersburg. Sub îndrumarea lui A. A. Șahmatov și E. F. Karski a elaborat un standard gramatical bielorus. A lucrat ca profesor de greaca veche și de latină. El a tradus, printre altele, poemul epic polonez Pan Tadeusz în limba bielorusă, iar în 1969 un liceu în limba bielorusă din Bielsk Podlaski a primit numele lui.

În 1917 a fost unul dintre conducătorii organizației socialiste din Belarus. În 1918 a condus departamentul cultural și educațional al filialei Petrograd a Comisariatului Național Belarus (Belnațki) și a colaborat la redactarea ziarului Dzeannița. În 1919 a devenit profesor de bielorusă și greacă la Institutul Pedagogic din Minsk, iar un an mai târziu a fost numit șeful sectorului belarus al Ministerului Educației din Republica Lituaniei Centrale. După ce Belarusul de Vest a fost anexat de Polonia, Branislau Tarașkevici a devenit membru al Comitetului Electoral Central din Belarus, iar începând din 1921 director al gimnaziului din Vilnius. În anii 1920 Tarașkevici a fost, de asemenea, membru al lojilor masonice „Tomas Zan” din Vilna și „Pravda” din Varșovia.[5]

Tarașkevici a fost deputat în Parlamentul Polonez (Sejm) în perioada 1922-1927, îndeplinind o perioadă (1922-1924) funcția de președinte al grupului parlamentar al deputaților bieloruși (Беларускі пасольскі клуб, Belaruski pasol'ski klub). În prima perioadă a activității parlamentare a avut o orientare polonofilă, deși a criticat de la tribuna Seimului politicile naționale și sociale ale guvernului polonez. În februarie 1924, împreună cu Radoslav Ostrovski și Aleksandr Vlasov, a participat la crearea parteneriatului belaruso-polonez (BOD) din Vilna, pentru care a fost înlăturat din funcția de președinte al grupului parlamentar al deputaților bieloruși. După aceea, el s-a apropiat de aripa stângă a BOD. La 24 iunie 1925, împreună cu Semion Rak-Mihailovski, Pavel Voloșin și Piotr Metla, s-a retras din BOD și a fondat Uniunea Muncitorilor și Țăranilor Bieloruși. Având legături strânse cu conducătorii organizației clandestine a Partidului Comunist din Belarusul de Vest (KPZB), Tarașkevici a devenit în ianuarie 1926 membru al partidului și a participat la Congresul al III-lea al organizației.

În ianuarie 1927 a fost arestat de autoritățile poloneze, iar în mai 1928 a fost condamnat la 12 ani de închisoare. În mai 1930 Tarașkevici a fost eliberat din închisoare înainte de îndeplinirea termenului. A participat în mod activ la campania electorală a Partidului Comunist pentru Parlamentul Polonez și a condus comitetul electoral al Uniunii Muncitorilor și Țăranilor Bieloruși „Zmaganne”. A locuit o perioadă în orașul liber Danzig (Gdansk). În februarie 1931 a fost arestat din nou de autoritățile poloneze, în timp ce încerca să treacă pe teritoriul polonez de la Danzig la Berlin. În noiembrie 1932 a fost condamnat la opt ani de închisoare.

În septembrie 1933 a fost trimis în Uniunea Sovietică în urma unui schimb de prizonieri politici între Polonia și URSS, în schimbul lui Franțișceak Aliahnovici, un jurnalist și dramaturg bielorus întemnițat în Gulag. A locuit la Moscova și a fost șeful departamentului Polonia și Statele Baltice al Institutului Agrar Internațional.

Tarașkevici a căzut victimă Marii Epurări de la sfârșitul anilor 1930. A fost arestat la 6 mai 1937 sub falsa acuzație că a organizat Centrul Naționalist Bielorus și a fost condamnat la 5 ianuarie 1938 la pedeapsa capitală cu o amânare de zece luni. A fost executat prin împușcare la 29 noiembrie 1938 la Kommunarka. Ulterior, la 26 ianuarie 1957, a fost reabilitat.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Zaprudnik, Jan (). Belarus: at a crossroads in history. Westview Press. pp. 86, 87, 93. ISBN 9780813313399. 
  2. ^ Anglo-Byelorussian Society (). „The Journal of Byelorussian Studies”. 2 (1-2). Anglo-Belarusian Society: 105, 106. 
  3. ^ Fisiak, Jacek (). Historical Morphology. Walter de Gruyter. pp. 122, 124. ISBN 9783110823127. 
  4. ^ Branislau Adamavich Tarashkievich
  5. ^ Andrei Serkov, Русское масонство 1731—2000, Энциклопедический словарь, Мoscova, 2001.
  6. ^ Браніслаў Тарашкевіч // Беларускія пісьменнікі (1917—1990) : Даведнік / Склад. А. К. Гардзіцкі; нав. рэд. А. Л. Верабей. — Мастацкая літаратура, Minsk, 1994, pp. 534—535.

Legături externe[modificare | modificare sursă]