Biserica de lemn din Răducăneni

Biserica de lemn cu hramul Sfântul Dumitru din Răducăneni a fost construită în secolul al XVIII-lea, în prezent ea aflându-se în satul Răducăneni (județul Iași, la o distanță de 44 km sud de municipiul Iași). Ea se află localizată pe un deal aflat în partea de sud a localității.

Biserica de lemn din Răducăneni nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn din Răducăneni este foarte veche, ea existând în jurul anului 1740 pe Valea Prutului, apoi a fost strămutată în satul Roșu (din comuna Răducăneni) și în 1792 în satul Bazga (astăzi suburbie a Răducănenilor). ^[1] Între anii 1900-1905, localnicul Dimitrie C. Goian (1829-1923) a ctitorit o biserică de zid în satul Bazga.

În anul 1923, după construirea noii biserici din Bazga, preotul Dumitru Ciocârlan a obținut aprobarea strămutării în Răducăneni a bisericuței din lemn din satul Bazga. Ea a fost amplasată pe un teren donat de boieroaica Ana Catargi, teren aflat pe dealul din partea de sud a satului, vizavi de conacul familiei Rosetti. Lăcașul de cult a fost resfințit în anul 1924 de protoiereul județului Fălciu, preotul iconom Ieremia Hagiul. În decursul timpului, biserica a fost reparată de mai multe ori. Ea este încălzită cu o sobă pe lemne.

Datorită faptului că bisericuța de lemn a devenit neîncăpătoare pe măsura creșterii numărului de credincioși ortodocși din localitate, în 1995 s-a început construirea unei biserici mari de cărămidă în Răducăneni. Starea lăcașului de cult este precară.

În curtea bisericii, pe latura de nord-vest, se află un turn clopotniță din cărămidă cu un etaj.

Arhitectura bisericii[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn din Răducăneni este modestă ca dimensiuni, fiind construită din bârne masive de stejar, căptușite cu șipcă, lut și câlți. Edificiul are o temelie de piatră și este sprijinit de cinci contraforturi mici (două pe naos, două pe altar, unul pe absida altarului). Bisericuța este prevăzută cu două turnulețe (deasupra pronaosului) și o cupolă (deasupra naosului).

În secolul al XX-lea, pereții de lemn au fost tencuiți și văruiți. Pe interior a fost tencuită și văruită. Lăcașul de cult este așezat pe o temelie din piatră. Inițial biserica a fost acoperită cu șindrilă, astăzi ea având învelitoare din tablă zincată.

Construcția are formă de cruce, cu abside laterale și altar poligonale. În interior, ea este compartimentată în 4 încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Biserica nu este pictată în interior, pereții săi fiind împodobiți cu icoane. Lăcașul de cult are o catapeteasmă din lemn pictată în ulei ce datează din secolul al XIX-lea.