Biserica de lemn din Ersig

Biserica de lemn din Ersig se află în localitatea omonimă din județul Caraș-Severin, poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este antedatată de anul 1767 înscris pe icoanele iconostasului. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, cod LMI CS-II-m-A-11113.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Vechimea acestei biserici a fost aproximată în a doua jumătate a secolului 18 pe baze stilistice și formale.^[1] Curățarea icoanelor de pe iconostas, în urmă cu câțiva ani, a scos la iveală datarea din 4 ianuarie 1767 de pe friza apostolilor și, sub un strat mai nou de pictură, o însemnare pe ușile împărătești: „Aceste dveri ... leau plătit Gheorghe ... 1767”. Aceste însemnări fixează în timp cu mai multă precizie momentul de încheiere a lucrărilor de ctitorire și înzestrare a acestui lăcaș de cult.

Un al doilea rând de însemnări păstrate în biserică indică o renovare majoră în anul 1838. Pe icoana Sfântului Ioan Botezătorul stă înscris: „Ianăș Mămut chinez au dat de p[o]m[ană] 1838”. Pe icoană se poate observa cum vechea pictură transpare pe alocuri indicând o repictare la acest an. O însemnare pe friza apostolilor afirmă că „Aceștea s[fin]ții apostolii au plătit Costa Danciu 1838”.^[2] Și aici este vorba, desigur, de o repictare. O a treia însemnare contemporană cu cele două anterioare se poate citi pe icoana Maicii Domnului care afirmă următoarele: „Aceștea sfinte icone lea înpreună cu dverile și cu răstignirea de sus au plătit Petru Neagu șumari erarial 1838”.^[2] Este posibil ca pictura murală să fi fost executată în 1838 odată cu repictarea iconostasului.^[3]

O nouă etapă de înoiri este sugerată de o însemnare pe grinda peste intrarea în naos: „Spre veșnica pomenire a răposților Magdalena Milescu 1896”. Turnul improvizat în fața pridvorului a fost probabil ridicat atunci sau după aceea.

Starea bună de conservare de azi o datorăm reparațiilor de întreținere din 1979 și celei încheiate în 2007. În 1979 s-a modificat forma coifului turnului și a fost reconstruită clopotnița, separat de biserică.

Trăsături[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn din Iersig este ridicată „în căței” sau „în stobori”, în graiul local. Aceasta este o structură de stâlpi prinși în tălpi și cununi. Pereții sunt formați din blane groase culcate între stâlpi și lipiți cu ciamur^[4] pe interior și exterior.

Note[modificare | modificare sursă]

^ Vezi bibliografia.
^ ^a ^b Vezi și Teleguț 2968, 99 și Săcară 2001, 75.
^ După cum sugerează Mircea Teleguț, 1968, 99.
^ Pământ amestecat cu paie, ierburi fibroase, câlți sau pleavă.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii monografice

Miloia, Ioan (1931). „Biserica de lemn din Iersig”. Analele Banatului. IV (2-4): 115–120.
Teleguț, Mircea (1968). „Două biserici de lemn la marginea câmpiei Banatului”. Mitropolia Banatului. XVIII (1-3): 95–105.

Studii regionale

Cristache-Panait, Ioana și Dimitriu, Florica (1971). „Bisericile de lemn ale Banatului”. Mitropolia Banatului. XXI (10-12): 550–564.
Săcară, Nicolae (2001). Bisericile de lemn ale Banatului. Timișoara: Editura Excelsior. ISBN 973-592-050-6.