Batere de monedă
Baterea monedei se referă la o metodă de producere a monedelor. Din antichitate și până în epoca modernă baterea monedelor cu ciocanul a fost cea mai răspândită metodă de producere a monedelor folosind o matriță superioară și una inferioară.
Baterea monedelor cu ciocanul se referă, în general, și la baterea manuală a monedelor înainte de apariția metodei de batere mecanizată a monedelor.
Metalurgie
[modificare | modificare sursă]Baterea monedei este un procedeu de prelucrare la cald, prin baterea (forjarea), unui lingou de metal sau amestec de metale (aliaj), într-o matriță asemănătoare unei scoici (în engleză shell). Fiecare dintre cele două parți ale matriței are gravat negativul în relief (tridimensional) al celor două fețe ale monedei.
Materialele cel mai des folosite pentru baterea monedelor au fost aurul, argintul, bronzul. Deoarece ductilitatea materialului crește odată cu creșterea temperaturii, baterea monedelor se face la cald.
Metrologie
[modificare | modificare sursă]Cantitatea de metal folosită pentru obținerea unei monede este de până la câteva zeci de grame, de exemplu 1 oz (1 uncie) = 33 de grame.
Numismatică
[modificare | modificare sursă]Baterea monedei este un instrument de afirmare a autorității statale. Într-o monarhie ca formă de guvernământ, la baterea monedei este folosită imaginea chipului regelui, numită efigie sau cap, situată pe fața numită avers; opusul acesteia este reversul, numit pajură, și reprezintă stema țării sau a casei regale. De aici și expresia „Cap sau pajură” folosită în tragerea la sorți cu banul.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- en Bean, Simon C (1994). "Methodology". The coinage of Atrebates and Regni Arhivat în , la Wayback Machine.,. University of Nottingham
PDF
