Barbu Slătineanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Barbu Slătineanu
Date personale
Născut14 iulie 1895
Paris
Decedat31 octombrie1959 (64 de ani)
Jilava
Căsătorit cuAlexandra Lahovary-Slătineanu[*] Modificați la Wikidata
Naționalitate România
Ocupațieprozator, editorialist, etnograf, colecționar

Barbu Slătineanu (n. 14 iulie 1895, Paris - d. 31 octombrie, Jilava) a fost un prozator, editorialist,[1] etnograf și colecționar român.[2] A scris lucrări despre ceramica românească și arta populară română, dar și literatură.[3]

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost fiul Irinei (născută Malaxa) și al lui Alexandru Slătineanu medic bacteriolog.[4]

Barbu Slătineanu a luptat pe front pe Valea Prahovei, la Oituz și la Mărăști.[5]

A fost un cunoscător avizat al ceramicii populare românești și a publicat mai multe studii în reviste de specialitate.

A îmbunătățit colecția tatălui său cu piese de creație artizanala a secolului XIX, în special cu ceramică românească săsească și secuiască.

Interesul acestuia pentru artă a fost întreținut de soția sa, Alexandra Slătineanu (1895-1979), fiica diplomatului Alexandru Lahovari.

În prezent, Colecția de artă comparată Alexandra și Barbu Slătineanu, care se află la Muzeul Colecțiilor de Artă, cuprinde peste 400 de obiecte create în spațiul românesc, occidental și oriental. Intenția donatorilor de a sublinia specificitatea creației artistice românești în context universal se traduce prin sintagma „colecție de artă comparată”, care precede numele colecției.[6][7]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Muzeul Național de Istorie al României. „Barbu Slătineanu”. Accesat în . 
  2. ^ Agerpres. „Colectia-Alexandra-si-Barbu-Slatineanu”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Muzeul Național de Istorie al României. „Barbu Slătineanu”. Accesat în . 
  4. ^ Șerban Cioculescu. „Cuvânt înainte în cartea "Sub semnul paloșului". Accesat în . 
  5. ^ Evenimentul zilei. „bulgarii-dau-foc-la-dunare-ca-sa-nu-scape-romanii-prinsi-la-turtucaia". Accesat în . 
  6. ^ Colectiv de autori. „Art-Collections-Museum-part-3”. Accesat în . 
  7. ^ Muzeul National de Artă al României. „Colecția Alexandra și Barbu Slătineanu”. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]