Bătălia de la Podul Milvius

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Bătălia de la Pons Milvius)
Salt la: Navigare, căutare
Bătălia de la Podul Milvius
Parte a Războaielor purtate de Constantin I
Parte a Războaielor civile romane
Dream of Constantine Milvius BnF MS Gr510 fol440.jpg
Visul lui Constantin I și Bătălia de la Podul Milvius
Informații generale
Perioadă 28 octombrie, 312
Loc Ponte Milvio, Roma
Rezultat Înfrângerea lui Maxentius
Combatanți
Forțele lui Constantin Forțele lui Maxentius
Efective
170.000 infanterie și
18.000 cavalerie[1]
sau peste 100.000 militari[2]
90.000 infanterie și
8.000 cavalerie[3]
sau peste 40.000 militari[2]
Pierderi
 ? morți  ? morți

Bătălia de la Podul Milvius (Podul Șoimului) (azi Ponte Milvio, lângă Roma) a avut loc între împărații romani Constantin I și Maxentius, la 28 octombrie 312. Constantin a câștigat bătălia și a pus capăt Tetrarhiei și a devenit conducătorul unic al Imperiului Roman. Maxentius s-a înecat în Tibru în timpul bătăliei.

Fundal[modificare | modificare sursă]

Semnul ceresc[modificare | modificare sursă]

Pictură de Giulio Romano. Presupusele armate cerești implicate sunt prezentate ca niște îngeri cu aripi
Armata romană
EXERCITUS•ROMANORUM
Roman Military banner.svg


Scriitorul creștin Lactantius (cca. 240 – cca. 320) povestește că în ajunul bătăliei Constantin cel Mare a avut un vis în care i s-a spus ca înainte de a porni la luptă să înscrie pe scuturile soldaților semnul ceresc al lui Dumnezeu - caeleste signum dei. Probabil monograma chi-rha (litera X traversată de litera I cu capătul curbat). Dar Eusebius din Cezareea în lucrarea sa „Viața lui Constantin” - „Vita Constantini” povestește despre apariția pe cer la miezul zilei, deasupra soarelui, a unei cruci luminoase împreună cu inscripția prin aceasta vei învinge. Crucea ar fi apărut lui Constantin dar și armatei sale pe când erau în Galia în drum spre Peninsula Italică. Noaptea i s-ar fi arătat Christos care i-ar fi poruncit să facă un steag cu semnul văzut.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Zosimo, Storia nuova, II, 15, 2.
  2. ^ a b Panegyrici latini, IX, 5, 1-2.
  3. ^ Zosimo, Storia nuova, II, 15, 1.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Brown, Peter. The Rise of Christendom, 2nd edition. Oxford: Blackwell Publishing, 2003. ISBN 0631221387
  • Gerberding R. and J.H. Moran Cruz. Medieval Worlds. New York: Houghton Mifflin Company, 2004. ISBN 039556087X
  • Lactantius. On the manner in which the persecutors died. Translated at Intratext CT.
  • Lieu, Samuel N.C., and Dominic Montserrat, eds. From Constantine to Julian. London: Routledge, 1996. ISBN 0415093368
  • Nixon, C.E.V. and Barbara Saylor Rodgers. In Praise of Later Roman Emperors: The Panegyrici Latini, with the Latin Text of R.A.B. Mynors. Berkeley: University of California Press, 1994. ISBN 0520083261
  • Odahl, Charles Matson. Constantine and the Christian Empire. London: Routledge, 2004. ISBN 0415174856
  • Smith, John Holland. Constantine the Great. London: Hamish Hamilton, 1971. ISBN 0684123916
  • Zosimus. Historia Nova. Translated by R.T. Ridley. Canberra: Byzantina Australiensia, 1982.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Coordonate: 41°56′08″N 12°28′01″E / 41.93556°N 12.46694°E / 41.93556; 12.46694