Bătălia de la Kirina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bătălia de la Kirina
Parte din Imperiul Mali Modificați la Wikidata

Informații generale
Perioadăc. 1235
LocKirina, Regiunea Koulikoro, Mali
12°18′23″N 8°09′06″W ({{PAGENAME}}) / 12.3064°N 8.1517°V
RezultatVictoria lui Sundiata Keita; căderea regatului Soso; crearea Imperiului Mali
Beligeranți
Regatul SosoPoporul Mandinka
Conducători
Sumanguru KantéSundiata Keita

Bătălia de la Kirina, cunoscută și sub numele de Bătălia de la Krina sau asediul Karinei (c. 1235), a fost o confruntare între regele din Soso Sumanguru Kanté și prințul Mandinka, Sundiata Keita. Forțele armate ale lui Sundiata Keita au învins forțele lui Sumanguru Kanté, garantând supremația noului imperiu al lui Keita asupra Africii.[1]

Introducere[modificare | modificare sursă]

Până la sfârșitul secolului al XII-lea, Imperiul Ghanez care dominase Africa s-a prăbușit, în urma luptelor interne și a intervenției politice a almoravizilor în secolul al XI-lea. O serie de state vecine mai mici s-au grăbit să umple golul de putere, inclusiv populația Sosso din regatul Kaniaga și populația Mandinka din Nigerul de Sus. Sub conducerea lui Soumaro Kanté, Sosso a pus mâna pe Koumbi Saleh, fosta capitală a Imperiului Ghanei, și s-a extins spre exterior, cucerind Mandinka printre altele.

Bătălia[modificare | modificare sursă]

Prințul mandinkez exilat, Sundiata Keita, a organizat o coaliție de regate mai mici pentru a se opune puterii tot mai mari a regatului Soso. Armatele s-au întâlnit în regiunea Koulikoro din ceea ce este acum Mali, în jurul anului 1235. Forțele lui Sundiata Keita au fost victorioase și au pornit spre Soso pentru a-l cuceri. Data este adesea citată ca începutul Imperiului Mali, care va controla cea mai mare parte a Africii de Vest pentru următoarele două secole.

Urmări[modificare | modificare sursă]

Povestea bătăliei este povestită în Epopeea lui Sundiata, considerată pe scară largă epopeea națională a statului Mali. În ea, Sumanguru Kanté este un rege vrăjitor rău care asuprește poporul Mandinka; cu toate acestea, când Sundiata descoperă că animalul său sacru este cocoșul, reușește să-l rănească pe Sumanguru Kanté cu o săgeată ce are în vârf un pinten de cocoș. Regele Sosoului fuge apoi de pe câmpul de luptă, dispărând în munții Koulikoro. O versiune a acestei povești a fost povestită de Maximilien Quenum în Légendes africaines.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Carruth, Gorton, The encyclopedia of world facts and dates, pp 167, 1192 HarperCollins Publishers, 1993, ISBN: 006270012X
  2. ^ Blair, Dorothy S. (). African Literature in French: a history of creative writing in French from west and equatorial AfricaNecesită înregistrare gratuită. Cambridge: Cambridge University Press. p. 35. ISBN 978-0-521-21195-6. 

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Davidson, Basil. Africa in History. New York: Simon & Schuster, 1995.