Bătălia de la Gilly-Charleroi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bătălia de la Charleroi
Parte din celor O Sută de Zile

Informații generale
Perioadă 15 iunie 1815
Locație Thuin, în afara orașului Charleroi, Belgia de astăzi
Rezultat Victorie franceză
Beligeranți
Franța Imperiul Francez Flag of the Kingdom of Prussia (1803-1892).svg Prusia
Conducători
Generalul Duhesme
Generalul Pajol
Generalul von Zieten
Efective
4300 de infanteriști
3100 de călăreți
900 de pușcași marini[1]
30 000 de oameni
Pierderi
140 morți
460 răniți
minore

Bătălia de la Gilly-Charleroi a fost o confruntare minoră ce a deschis „Campania de la Waterloo”, opunând la 15 iunie 1815, elemente ale „Armatei Nordului”, aparținând Primului Imperiu, unor elemente din Corpul I al armatei prusace, conduse de generalul conte von Zieten. Forțele franceze erau compuse din divizia „Tinerei Gărzi”, pușcașii marini și geniștii Gărzii, conduși de generalul Duhesme, cât și Corpul I de Cavalerie de Rezervă, sub comanda generalului Pajol.

Planul Împăratului Napoleon I era de a se interpune între armata anglo-aliată a lui Wellington și cea prusacă a lui von Blücher, pentru a câștiga „poziția centrală”, una dintre manevrele esențiale ale strategiei napoleoniene. Pentru a realiza acest lucru, trupele franceze urmau să treacă granița în dreptul localității Charleroi, împingând înapoi avangarda prusacă și capturând podurile. Primele elemente franceze care au intrat în contact cu inamicul au fost escadroanele lui Pajol, care au împins înapoi avanposturile prusace, dar au găsit podul de la Thuin baricadat și apărat de unități de infanterie prusacă a Corpului I. Pajol ar fi trebuit să fie susținut de Vandamme, care însă întârzie. Astfel, la amiază, Împăratul trimite divizia de Gardă a lui Duhesme, împreună cu geniștii și pușcașii marini ai Gărzii, care urmau să degajeze podul. Spre ora 14, podul peste Sambre este cucerit și cavaleria lui Pajol poate trece de partea cealaltă.

Deși generalul prusac Zieten dispunea de forțe considerabile, acestea erau foarte dispersate și, în plus, deoarece nimeni nu înțelesese intențiile lui Napoleon, Zieten primise ordin de la Blücher „să bată în retragere cât mai lent posibil, pentru a proteja concentrarea armatei prusace pe poziția de la Sombreffe”. Astfel, Zieten începe mișcarea sa de retragere în direcția Gosselies și spre Namur prin Gilly[1].


Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Dammame, Jean-Claude, „La bataille de Waterloo”, Éditions Perrin, Collection Tempus, ISBN 978-2-262-02049-1, pag. 92-93