Avlonari

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Avlonari
—  sat  —

Avlonari se află în Grecia
Avlonari
Avlonari
Avlonari (Grecia)
Poziția geografică
Coordonate: 38°30′13″N 24°07′21″E ({{PAGENAME}}) / 38.503596°N 24.1225°E

Țară Grecia
dimotiki enόtita[*][[dimotiki enόtita (municipality subdivision in Greece)|​]]Dimotiki Enόtita AFLONOS[*][[Dimotiki Enόtita AFLONOS (subdivision of Kymi - Aliveri Municipality, Greece)|​]]
dimotiki koinόtita (Ellada)[*][[dimotiki koinόtita (Ellada) (post-2019 local administration unit in Greece, subdivision of municipal unit)|​]]Dimotiki Koinόtita Aflonariou Efvoias[*][[Dimotiki Koinόtita Aflonariou Efvoias (local administration unit of Kymi-Aliveri Municipality, Greece)|​]]
Administrație descentralizată[*]Tesalia-Grecia centrală[*]
Periferie[*]Grecia Centrală
Unitate regională[*]Perifereiaki Enόtita Efvoias[*][[Perifereiaki Enόtita Efvoias (regional unit (until 2010: prefecture) of Greece)|​]]
Comună[*]Dimos Kýmis - Aliveriou[*][[Dimos Kýmis - Aliveriou (municipality in the Euboea regional unit, Central Greece, Greece)|​]]

Altitudine70 m.d.m.

Populație (1951)
 - Total1.083 locuitori

Cod poștal340 09
Prefix telefonic2223

Prezență online

Avlonari (în greacă Αυλωνάρι) este un sat și o comună a municipalității Kymi-Aliveri, situată în partea de est a insulei egeene Evia (Eubeea) a Greciei. A fost sediul municipalității Avlon, al cărei nume provine de la anticul Aulon, o fostă episcopie romano-catolică transformată în secolul al XX-lea într-un scaun episcopal titular.

În 2011 populația satului era de 637 de locuitori, iar cea a comunei, care mai includea satele Chania, Dafni, Elaia și Lofiskos, de 1.354 de locuitori. Avlonari este situat pe un deal, la 13 km nord-est de orașul Aliveri, la 15 km sud de orașul Kymi și la 47 km est de orașul Chalcis, capitala insulei.

Populație[modificare | modificare sursă]

An Populația satului Populația comunei
1981 - 1.573
1991 776 -
2001 761 1.539
2011 637 1.354

Istorie[modificare | modificare sursă]

Avlonari

Aulon, numele antic al orașului, apare în Notitiae Episcopatuum, începând din vremea domniei împăratului bizantin Leon al VI-lea Filozoful (886-912), ca episcopie creștină, sufragană a scaunului mitropolitan al Atenei,[1] sub influența Patriarhiei Constantinopolului. Nu se cunosc numele episcopilor din primul mileniu.[2]

După Cruciada a patra (1202–1204), insula Evia a fost capturată de cruciați, care au înființat aici baronii italiene (inițial lombarde, mai târziu sub control venețian), iar Aulon a devenit dieceză a Bisericii Romano-Catolice.[3][4] Un grec, Teodoros, a fost numit episcop, dar a fost destituit de Arhidieceza Mitropolitană Romano-Catolică de Atena, pentru că a refuzat să fie hirotonit conform ritului latin; papa Inocențiu al III-lea l-a repus în scaunul episcopal după ce Teodoros a acceptat supunerea liturgică în decembrie 1208. Totuși, o scrisoare papală din iulie 1210 menționează deja un „episcop ales”, probabil pentru a-l înlocui pe problematicul grec Teodor, căruia Inocențiu al III-lea i-a adresat încă două scrisori în 1211.

În jurul anului 1234 toate scaunele episcopale romano-catolice de pe insula Eubeea au fost contopite în Dieceza Latină de Negroponte; localitățile Aulon și Negroponte și-au disputat timp de câțiva ani rolul de sediu episcopal.

În timpul stăpânirii venețiene a insulei Eubeea (secolul al XV-lea), au fost construite douăsprezece turnuri înalte de 50 m la nord-est și nord de Avlonari pentru a proteja satul de atacatori.

Scaun episcopal titular[modificare | modificare sursă]

Deși nu mai este astăzi scaun episcopal rezidențial, Aulon este înscris de Biserica Catolică în lista episcopiilor titulare, neconfundându-se cu dieceza adriatică Aulon prin utilizarea pentru Aulonul eubeean a adjectivului latin Aulonensis, în timp ce adjectivul latin referitor la celălalt Aulon din Epir (actualul oraș Vlore din Albania) este Aulonitanus.[5]

Dieceza a fost restaurată nominal în 1933 ca episcopie titulară romano-catolică.

Ea a fost condusă până în prezent de următorii episcopi titulari:

  • Tomás Juan Carlos Solari (23 august 1943 - 20 septembrie 1948) în calitate de episcop auxiliar de Buenos Aires (Argentina) (23 august 1943 - 20 septembrie 1948); mai târziu arhiepiscop mitropolit de La Plata (Argentina) (20 septembrie 1948 - 13 mai 1954)
  • Manuel Tato (13 noiembrie 1948 - 11 iulie 1961) în calitate de episcop auxiliar de Buenos Aires (Argentina) (13 noiembrie 1948 - 11 iulie 1961); ulterior episcop de Santiago del Estero (Argentina) (11 iulie 1961 - 12 august 1980)
  • Manuel Augusto Cárdenas (7 aprilie 1962 - 28 iulie 1998), mai întâi ca episcop auxiliar de Buenos Aires (7 aprilie 1962 - 22 aprilie 1975), apoi ca episcop auxiliar al Ordinariatului catolicilor de rit oriental din Argentina (11 noiembrie 1975 - 11 februarie 1992) și în cele din urmă ca episcop emerit.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Heinrich Gelzer, Ungedruckte und ungenügend veröffentlichte Texte der Notitiae episcopatuum, în: Abhandlungen der philosophisch-historische classe der bayerische Akademie der Wissenschaften, 1901, p. 556, nº 489.
  2. ^ Michel Lequien, Oriens christianus in quatuor Patriarchatus digestus, Paris 1740, Vol. II, coll. 226-227
  3. ^ Lequien, Oriens christianus, Vol. III, coll. 837-838.
  4. ^ Raymond Janin, v. Aulon, în Dictionnaire d'Histoire et de Géographie ecclésiastiques, vol. V, 1931, coll. 671-672
  5. ^ Annuario Pontificio 2013 (Libreria Editrice Vaticana 2013 ISBN: 978-88-209-9070-1), p. 842

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Michel Lequien, Oriens christianus in quatuor Patriarchatus digestus, Paris 1740, Tomo II, coll. 226-227
  • Raymond Janin, lemma 'Aulon', în Dictionnaire d'Histoire et de Géographie ecclésiastiques, vol. V, 1931, coll. 671-672

Legături externe[modificare | modificare sursă]