Augusto De Luca
| Augusto De Luca | |
 Augusto De Luca () | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (69 de ani)[1]  Napoli, Italia |
| Cetățenie |  Italia |
| Ocupație | fotograf |
| Limbi vorbite | limba italiană |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Augusto De Luca (n. 1 iulie 1955, Napoli) este un fotograf italian care își desfășoară activitatea la frontiera dintre fotografia tradițională[2] — în particular portretistică[3] — și experimentul fotografic.[4]
A practicat diferite genuri, folosind materiale variate.[5] Fotografiile sale se bazează pe reunirea neașteptată de elemente ireale și cotidiene.[6] Prin aceasta, ca și prin caracter și ironie, el se aseamănă cu Giorgio De Chirico.[7][8]
În 1996 a primit, împreună cu compozitorul Ennio Morricone, Premiul Città di Roma, pentru cartea Roma Nostra.[9][10] Plecând de la date obiective ușor de recunoscut, ca monumentele din Foruri, relicvele de bazilici și porticuri, bucățile de zid, De Luca a reușit să propună o viziune diferită asupra ideii de cetate eternă.
Opera fotografică
[modificare | modificare sursă]Expoziții
[modificare | modificare sursă]Expoziția sa de la Camera Deputaților, Italia (Roma), din 1995,[11] a atras puternic atenția Din acest moment este publicată în numeroase magazine și albume și expune în galerii din întreaga lume.[12]
- Italian Culture Institute, New York, SUA (1981).
- Arteder '82, Bilbao, Spania (1982).
- Galeria Fotografia Oltre, Chiasso, Elveția (1982).
- Galeria Civica, Modena, Italia (1982).
- Italian Cultural Society, Sacramento, California, SUA (1983).
- Journées internationales de la photographie, Montpellier, Franța (1983).
- Diaframma Gallery, Milano, Italia (1983).
- Galerie Camara Oscura, Logroño, Spania (1983).
- Italian-American Museum, San Francisco, California, SUA (1983).
- Institut Italien de la Culture, Lille, Franța (1984).
- Associacion Nacional Fotografos, Barcelona, Spania (1984).
- Rencontres Internationales de la photographie, Arles, Franța (1984).
- Dept.of art of the University of Tennessee, Chattanooga, Tennessee, SUA (1984).
- Ecole des Beaux-Arts, Tourcoing, Franța (1985).
- Galerie Vrais rêves, Lyon, Franța (1985).
- Forum exposition „Un mois pour la photographie”, Centrul Cultural Bonlieu, Annecy, Franța (1985).
- Festival d'animation audiovisuelle, Saint-Marcellin (Isère), Franța (1986).
- Musèe d'Art Moderne, Liège, Belgia (1986).
- Principe Museo Diego Aragona Pignatelli Cortes, Napoli, Italia (1987).
- Camera Deputaților, Roma, Italia (1996).
- Museo di Roma, Roma, Italia (1996).[13]
Colecții
[modificare | modificare sursă]- Musee de la photographie, Charleroi, Belgia.
- International Polaroid Collection, Cambridge, Massachusetts, SUA.
- Musée de l'Élysée, Lausanne, Elveția.
- Archivio Comunale Fotografico, Roma, Italia.
- Bibliothèque Nationale, Paris, Franța.
- National Gallery of Aesthetic Arts, Beijing, China.
Cărți publicate
[modificare | modificare sursă]- Napoli mia, Centro Il Diaframma / Canon Edizioni Editphoto Srl (1986).[14]
- Napoli Donna, Centro Il Diaframma / Canon Edizioni Editphoto Srl (1987).[15]
- Trentuno napoletani di fine secolo, Electa, Napoli (1995). ISBN 88-435-5206-6
- Roma Nostra, Gangemi Editore, Roma (1996). ISBN 978-88-7448-705-9
- Napoli grande signora, Gangemi Editore, Roma (1997). ISBN 978-88-7448-775-2
- Il Palazzo di Giustizia di Roma, Gangemi Editore, Roma (1998). ISBN 978-88-492-0231-1
- Firenze frammenti d'anima, Gangemi Editore, Roma (1998). ISBN 978-88-7448-842-1 [16]
- Bologna in particolare, Gangemi Editore, Roma (1999). ISBN 978-88-7448-980-0
- Milano senza tempo, Gangemi Editore, Roma (2000). ISBN 978-88-492-0093-5
- Torino in controluce, Gangemi Editore, Roma (2001). ISBN 978-88-492-0211-3
- Tra Milano e Bologna appunti di viaggio, Gangemi Editore, Roma (2002). ISBN 978-88-7448-980-0
- Swatch Collectors Book 1, Editore M. Item, Elveția (1992). ISBN 88-86079-01-X
- Swatch Collectors Book 2. Editore M. Item, Elveția (1992). ISBN 88-86079-00-1
Aprecieri critice
[modificare | modificare sursă]Începe să lucreze asupra elementelor structurale pure ale vederii, acționând cu o personalitate frapantă, prin alăturări de culori neobișnuite: roz, albastru, violet.[17]
Un străin de oraș e impresionat de elementul exotic, pitoresc, de culoare; De Luca percepe Napoli ca localnic, în alb și negru.[18]
Culoare, spațiu, lumină: imaginile lui Augusto De Luca trăiesc din echilibrul precis al acestor trei elemente, legate laolaltă prin ceva magic...[19]
Galerie foto
[modificare | modificare sursă]-
Ședință foto cu balerina
Carla Fracci -
Portretul actriței Concetta Barra -
Portretul actriței Isa Danieli -
Portretul actriței Lina Sastri -
Piazza del Plebiscito
Napoli
Note
[modificare | modificare sursă]
- ^ Augusto De Luca, SNAC, accesat în
- ^ „HASSELBLAD”. Augusto De Luca. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „HASSELBLAD”. De Luca Augusto. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „HASSELBLAD”. FOTOGRAFIA ITALIANA. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Scime' Giuliana (). „CORRIERE DELLA SERA – Archivio Storico”. Il talento di De Luca svela un' inedita Roma. Accesat în .
- ^ „AUGUSTO DE LUCA: Intervista a RAI SAT – TV”. Trasmissione VIVENDO, PARLANDO; conduce in studio Gigliola Cinquetti. . Accesat în .
- ^ Maria Caro (). „ziguline”. Augusto De Luca, il fotografo. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Laura Vecchio (). „Les Flaneurs”. Tutte le anime di un fotografo. Intervista ad Augusto De Luca. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „CORRIERE DELLA SERA – Archivio Storico”. Nasce il premio "Citta' di Roma". . Accesat în .
- ^ „Ennio Morricone e Augusto De Luca – Premiati”. . Accesat în .
- ^ Presentano la mostra: CARLO AZEGLIO CIAMPI e NILDE IOTTI (). „AUGUSTO DE LUCA espone alla "CAMERA DEI DEPUTATI" – ROMA”. AUGUSTO DE LUCA espone alla "CAMERA DEI DEPUTATI" fotografie di Napoli e ritratti di napoletani e napoletane conosciuti. Accesat în ..
- ^ Isabella Barbato (). „effeproject”. Augusto De Luca: La leggenda del Cacciatore di Graffiti. Accesat în .
- ^ „AUGUSTO DE LUCA "ROMA NOSTRA"– MOSTRA AL MUSEO DI ROMA (Palazzo Braschi)”. Foto tratte dal libro "Roma Nostra" Gangemi editore Roma. . Accesat în .
- ^ „AUGUSTO DE LUCA: SERVIZIO AL TG3 SUL LIBRO FOTOGRAFICO "NAPOLI MIA"”. . Accesat în .
- ^ „AUGUSTO DE LUCA: SERVIZIO AL TG 2 SUL LIBRO "NAPOLI DONNA"”. . Accesat în .
- ^ „AUGUSTO DE LUCA: SERVIZIO AL TG3 SUL LIBRO "FIRENZE FRAMMENTI D'ANIMA"”. . Accesat în .
- ^ Giuseppe Turroni (). „LE PRIME RECENSIONI – Atlante (Istituto Geografico De Agostini)”. Istituto Geografico De Agostini – aprile 1986. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Michele Santoro (). „I PRIMI CONSENSI – NAPOLI MIA”. TG III Nazionale - 27 agosto 1986. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Roberta Valtorta (). „LE PRIME CONFERME – RECENSIONI ... VARIE”. Augusto De Luca. Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Interviu – Witness Journal Arhivat în , la Wayback Machine.
- Polaroid Art Italy Arhivat în , la Wayback Machine.
- Interviu – ItaloEuropeo Arhivat în , la Wayback Machine.
- Augusto De Luca – Artelab Arhivat în , la Wayback Machine.
- „Augusto De Luca/Photographer Interview” (în engleză).Ragazine Magazine
- „La fotografia creativa nella Napoli degli anni '80” (în italiană).L’Amletico
- „Augusto De Luca: Photographing Italian Cities” (în engleză).ArtTrav
- „Da fotografo dei divi a cacciatore di graffiti, una vita piena d'arte” (în italiană).la Repubblica
- „Sculpture and Architecture Series by Augusto De Luca” (în engleză).ArchEyes | Timeless Architecture
- „Fotoserie 'Firenze' van Augusto De Luca” (în germană).Photofacts
- „Intervista ad Augusto De Luca” (în italiană).The Passengers Times art
- „Augusto De Luca” (în engleză).WeVux
- „Augusto De Luca captura en sus retratos lo extraordinario de la humanidad” (în spaniolă).Cultura Inquieta
- „La fotografia come atto creativo negli scatti di Augusto De Luca” (în italiană).To Arch Magazine
