Augusto De Luca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Augusto De Luca
Fotografo Augusto De Luca (cropped).jpg
Augusto De Luca
Date personale
Născut (64 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Napoli, Italia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy.svg Italia Modificați la Wikidata
Ocupațiefotograf Modificați la Wikidata
Prezență online
Augusto De Luca: Portret

Augusto De Luca (n. 1 iulie 1955, Napoli) este un fotograf italian care își desfășoară activitatea la frontiera dintre fotografia tradițională[2] — în particular portretistică[3] — și experimentul fotografic.[4]

A practicat diferite genuri, folosind materiale variate.[5] Fotografiile sale se bazează pe reunirea neașteptată de elemente ireale și cotidiene.[6] Prin aceasta, ca și prin caracter și ironie, el se aseamănă cu Giorgio De Chirico.[7][8]

În 1996 a primit, împreună cu compozitorul Ennio Morricone, Premiul Città di Roma, pentru cartea Roma Nostra.[9][10] Plecând de la date obiective ușor de recunoscut, ca monumentele din Foruri, relicvele de bazilici și porticuri, bucățile de zid, De Luca a reușit să propună o viziune diferită asupra ideii de cetate eternă.

Opera fotografică[modificare | modificare sursă]

Expoziții[modificare | modificare sursă]

Expoziția sa de la Camera Deputaților, Italia (Roma), din 1995,[11] a atras puternic atenția Din acest moment este publicată în numeroase magazine și albume și expune în galerii din întreaga lume.[12]

  • Italian Culture Institute, New York, SUA (1981).
  • Arteder '82, Bilbao, Spania (1982).
  • Galeria Fotografia Oltre, Chiasso, Elveția (1982).
  • Galeria Civica, Modena, Italia (1982).
  • Italian Cultural Society, Sacramento, California, SUA (1983).
  • Journées internationales de la photographie, Montpellier, Franța (1983).
  • Diaframma Gallery, Milano, Italia (1983).
  • Galerie Camara Oscura, Logroño, Spania (1983).
  • Italian-American Museum, San Francisco, California, SUA (1983).
  • Institut Italien de la Culture, Lille, Franța (1984).
  • Associacion Nacional Fotografos, Barcelona, Spania (1984).
  • Rencontres Internationales de la photographie, Arles, Franța (1984).
  • Dept.of art of the University of Tennessee, Chattanooga, Tennessee, SUA (1984).
  • Ecole des Beaux-Arts, Tourcoing, Franța (1985).
  • Galerie Vrais rêves, Lyon, Franța (1985).
  • Forum exposition „Un mois pour la photographie”, Centrul Cultural Bonlieu, Annecy, Franța (1985).
  • Festival d'animation audiovisuelle, Saint-Marcellin (Isère), Franța (1986).
  • Musèe d'Art Moderne, Liège, Belgia (1986).
  • Principe Museo Diego Aragona Pignatelli Cortes, Napoli, Italia (1987).
  • Camera Deputaților, Roma, Italia (1996).
  • Museo di Roma, Roma, Italia (1996).[13]

Colecții[modificare | modificare sursă]

  • Musee de la photographie, Charleroi, Belgia.
  • International Polaroid Collection, Cambridge, Massachusetts, SUA.
  • Musée de l'Élysée, Lausanne, Elveția.
  • Archivio Comunale Fotografico, Roma, Italia.
  • Bibliothèque Nationale, Paris, Franța.
  • National Gallery of Aesthetic Arts, Beijing, China.

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

Începe să lucreze asupra elementelor structurale pure ale vederii, acționând cu o personalitate frapantă, prin alăturări de culori neobișnuite: roz, albastru, violet.[17]

Un străin de oraș e impresionat de elementul exotic, pitoresc, de culoare; De Luca percepe Napoli ca localnic, în alb și negru.[18]

Culoare, spațiu, lumină: imaginile lui Augusto De Luca trăiesc din echilibrul precis al acestor trei elemente, legate laolaltă prin ceva magic...[19]

Galerie foto[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Augusto De Luca
  1. ^ Augusto De Luca, SNAC, accesat în  
  2. ^ „HASSELBLAD”. Augusto De Luca. Accesat în . 
  3. ^ „HASSELBLAD”. De Luca Augusto. Accesat în . 
  4. ^ „HASSELBLAD”. FOTOGRAFIA ITALIANA. Accesat în . 
  5. ^ Scime' Giuliana (). „CORRIERE DELLA SERA – Archivio Storico”. Il talento di De Luca svela un' inedita Roma. Accesat în . 
  6. ^ „AUGUSTO DE LUCA: Intervista a RAI SAT – TV”. Trasmissione VIVENDO, PARLANDO; conduce in studio Gigliola Cinquetti. . Accesat în . 
  7. ^ Maria Caro (). „ziguline”. Augusto De Luca, il fotografo. Accesat în . 
  8. ^ Laura Vecchio (). „Les Flaneurs”. Tutte le anime di un fotografo. Intervista ad Augusto De Luca. Accesat în . 
  9. ^ „CORRIERE DELLA SERA – Archivio Storico”. Nasce il premio "Citta' di Roma". . Accesat în . 
  10. ^ „Ennio Morricone e Augusto De Luca – Premiati”. . Accesat în . 
  11. ^ Presentano la mostra: CARLO AZEGLIO CIAMPI e NILDE IOTTI (). „AUGUSTO DE LUCA espone alla "CAMERA DEI DEPUTATI" – ROMA”. AUGUSTO DE LUCA espone alla "CAMERA DEI DEPUTATI" fotografie di Napoli e ritratti di napoletani e napoletane conosciuti. Accesat în . .
  12. ^ Isabella Barbato (). „effeproject”. Augusto De Luca: La leggenda del Cacciatore di Graffiti. Accesat în . 
  13. ^ „AUGUSTO DE LUCA "ROMA NOSTRA"– MOSTRA AL MUSEO DI ROMA (Palazzo Braschi)”. Foto tratte dal libro "Roma Nostra" Gangemi editore Roma. . Accesat în . 
  14. ^ „AUGUSTO DE LUCA: SERVIZIO AL TG3 SUL LIBRO FOTOGRAFICO "NAPOLI MIA". . Accesat în . 
  15. ^ „AUGUSTO DE LUCA: SERVIZIO AL TG 2 SUL LIBRO "NAPOLI DONNA". . Accesat în . 
  16. ^ „AUGUSTO DE LUCA: SERVIZIO AL TG3 SUL LIBRO "FIRENZE FRAMMENTI D'ANIMA". . Accesat în . 
  17. ^ Giuseppe Turroni (). „LE PRIME RECENSIONI – Atlante (Istituto Geografico De Agostini)”. Istituto Geografico De Agostini – aprile 1986. Accesat în . 
  18. ^ Michele Santoro (). „I PRIMI CONSENSI – NAPOLI MIA”. TG III Nazionale - 27 agosto 1986. Accesat în . 
  19. ^ Roberta Valtorta (). „LE PRIME CONFERME – RECENSIONI ... VARIE”. Augusto De Luca. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]