Arborophila brunneopectus
| Arborophila brunneopectus | |
|---|---|
| |
| Mascul | |
| |
| Femelă | |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Aves |
| Ordin: | Galliformes |
| Familie: | Phasianidae |
| Gen: | Arborophila(d) |
| Specie: | A. brunneopectus |
| Nume binomial | |
| Arborophila brunneopectus (Blyth(d), 1855)[2] | |
Modifică text  |
|
Arborophila brunneopectus este o specie de păsări din familia Phasianidae. Se găsește în sud-vestul Chinei și în Asia de Sud-Est.
Taxonomie[modificare | modificare sursă]
Zoologul englez Edward Blyth(d) a descris pentru prima dată specia în anul 1855. Are trei subspecii : A. b. brunneopectus, descrisă de Blyth în anul 1855; A. b. henrici, descrisă de Émile Oustalet(d) în anul 1896; și A. b. albigula, descrisă de Cecil Boden Kloss(d) și Herbert Christopher Robinson(d) în anul 1919. Aceste subspecii diferă prin coloritul și modelele părților inferioare și respectiv ale capului.[3] Unii identifică Arborophila javanica(d) și Arborophila orientalis(d) sau chiar Arborophila rufipectus(d) sau Arborophila hyperythra(d) ca supraspecii ale speciei Arborophila brunneopectus.[4]
Descriere[modificare | modificare sursă]
O astfel de pasăre are de obicei lungimea totală de 28 cm, cu o anvergură medie a aripilor de 14,4 cm la masculi și de 13,4 cm la femele. În general, coada are 6–7 cm, iar ciocul aproximativ 2–2,1 cm în lungime. În medie, masculii au un tars de 4,2 cm, în timp ce femelele îl au de 3,9 cm.[5]
Culoarea masculilor este asemănătoare cu cea a femelelor. Culoarea este în cea mai mare parte bubalin, cu negru pornind dinspre cioc, în jurul ochilor și până la gât. Fruntea este neagră și vârful penelor de-a lungul spatelui sunt negre. Are pleoapele roșii, iar penele aripilor sunt albe cu vârfuri negre, adăugând maro în apropierea spatelui păsării.[6][7][8]
Răspândire și habitat[modificare | modificare sursă]
Păsările din specia Arborophila brunneopectus se găsesc în Cambodgia, China, Laos, Myanmar,Thailanda și Vietnam pe o suprafață estimată la 486.000 km².[2]
Printre habitate lor naturale se numără păduri umede subtropicale sau tropicale situate la altitudine joasă și păduri umede subtropicale sau tropicale montane. Se întâlnesc de obicei la altitudini relativ joase, sub 910 m, dar au fost văzute și la 1.500 m sau chiar mai mult.[5]
Comportament și ecologie[modificare | modificare sursă]
Conviețuiesc în grupuri de 4–9 păsări, formate de obicei din doi părinți și ultimii lor descendenți sau uneori din două familii. Se hrănesc cu semințe, cochilii mici și insecte găsite în frunzele de pe litiera pădurii. Când sunt perturbate de oameni, păsările se împrăștie rapid în subarboret. Masculii captivi atrag o pereche expunându-și penele roșii din jurul gâtului și emițând sunete. Se reproduc prin mai până în iunie, iar ouăle lor de 37 x 28 mm sunt de obicei depuse într-o gaură acoperită cu bambus și iarbă.[3][5]
Stare de conservare[modificare | modificare sursă]
Specia Arborophila brunneopectus a fost clasificată de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii ca fiind neamenințată cu dispariția datorită arealului său mare; cu toate acestea, numărul de indivizi al populației sale scade lent din cauza pierderii habitatului și a vânătorii, deși această scădere nu este suficient de alertă pentru a justifica clasificarea speciei drept vulnerabilă.[1][9]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b BirdLife International. „Arborophila brunneopectus”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. . Downloaded on 01 November 2021.
- ^ a b „Bar-backed Partridge Arborophila brunneopectus”. BirdLife International. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b McGowan, Phil; Madge, Steve (). Pheasants, Partridges & Grouse: Including buttonquails, sandgrouse and allies. Bloomsbury Publishing. pp. 171–172. ISBN 978-1-4081-3566-2.
- ^ „Brown-breasted Hill-partridge (Arborophila brunneopectus)”. The Internet Bird Collection. Accesat în .
- ^ a b c „Arboricola brunneopecta”. Journal of the Bombay Natural History Society(d). Bombay: The Times Press. 28: 13–15. . Accesat în .
- ^ Blanford, W. T.; Oates, E. W. (). The Fauna of British India, Including Ceylon and Burma. 4. London: Taylor & Francis(d). pp. 128–129. Accesat în .
- ^ Ogilvie-Grant, W. R. (). Catalogue of the Game-Birds in the Collection of the British Museum. London. pp. 216–217. Accesat în .
- ^ Deignan, H. G. (). The Birds of Northern Thailand. Washington: United States Government Printing Office(d). pp. 89–91. Accesat în .
- ^ McGowan, Philip J. K.; Dowell, Simon D.; Caroll, John P.; Aebischer, Nicholas J. (). Partridges, Quails, Francolins, Snowcocks, and Guineafowl. IUCN. p. 42. ISBN 978-2-8317-0269-8. Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Arborophila brunneopectus la Wikimedia Commons
Date legate de Arborophila brunneopectus la Wikispecies- Arborophila brunneopectus la Avibase
